Unrelated: Sunt la a 3-a tentativă de postare a textului de mai jos! Se pare că versiunea antică de WP de pe runzu era deja mai mult decât uzată, pur și simplu nu mai puteam salva sau edita post-uri. Așa că Dookie a făcut un mic upgrade și iată-mă din nou on air să vă spun de data asta despre sălbăticiuni. Și acum voi încerca să-mi amintesc ce-am scris ieri, pentru că părea inteligent și ușor amuzant.
Amuzant e că lucrez undeva la marginea orașului, în câmp, departe de orice posibilitate de-a lua prânzul în oraș, sau chiar de-a face o pauză de cafea decentă. De fapt e amuzant pentru cine citește asta, nu pentru mine. Un mic plus ar fi fauna surprinzător de bogată pe care ai ocazia s-o admiri. Sau s-o ocolești în ultimul moment cu mașina când îţi taie calea.
Apar frecvent fazani, ulii, șoimi, diverse rozătoare și gângănii, berze, iepuri, ba chiar și căprioare am văzut odată. Normal că prinde bine o astfel de “întâlnire”, pentru că de porumbei, vrăbii și maidanezi s-a săturat toată lumea! Partea nașpa e că momentele în care vezi animăluţele nu sunt chiar cele în care ai și un aparat foto la îndemână, pentru că locurile predilecte unde apar sunt fie șoseaua, fie câmpul din spatele fabricii, unde are geamuri apropiate doar hala de producţie.
Â
Luni, însă, am avut și baftă, și aparatul foto la mine în hală. Am nimerit 2-3 păsări gri care profitau de naivitatea broaștelor scoase la plimbare de ploaia recentă. Frumoase păsări, n-am ce zice, dar habar n-aveam ce erau, m-am limitat doar la “shoot now, ask later”. Mai trâziu, Wiki mi-a spus că sunt stârci cenușii, iar eu am dedus că veneau din ţările calde și făceau doar o pauză în drum spre locuri mai răcoroase. Nu-s grozave pozele, dar se vede ce înseamnă ieșirea din cotidian la minunatul meu loc de muncă.
Halind o broască
Aterizare
Â