Factura romtelefon pe luna trecută:
Ar mai fi 740 min incluse în două abonamente de mobil și 2-3 sute folosite și de pe rds. Pe lună.
Nimeni n-a spus c-ar fi ușoară relaţia la distanţă, de fapt nimeni nu mi-a spus nimic! M-am ghidat după instinct și am fost răsplătit cum nici nu credeam că se poate mai frumos, așa că profit de orice ocazie pentru a petrece timp cu Mădă. Chiar și la telefon; sau mai ales la telefon, atunci când nu ne vedem.
Cheers, my dear, here’s to us!
Două poze, aceeași revistă. Zile și nopţi de la începutul lui ianuarie 2008. Sus, interviu cu Paraziţii (preluat din Sunete); jos, doar o reclamă. Vă sare ceva în ochi? Bag pula!
am zis.
Pentru ce mi-am luat vineria trecută concediu imediat după celălalt concediu? Exact: să merg la Mădă de ziua ei! Câteva zile foarte mijto, cu tort, relaxare, NG, lenevit și cheful de vineri. Mădă ne-a fiert vin de casă cu fructe, și a ieșit îmbătător, as usual. Apoi ne-am mutat la gălăgie: ziua lu Dudu, chef cu muzică tare, beutură, narghilea și mulţi pulăi.
Așa că echipaţi în trend ( :-j ):
am purces spre 106. Și aici am vrut să ajung. Tricourile astea cu inscripţii neon nu le-am îmbrăcat intenţionat împreună. Mădă l-a primit pe-al ei de la je de ziua ei, iar je l-a scos pe-al lui je din bagaj, în calitate de prim tricou curat de deasupra. Dar ne-a ieșit super, chiar s-au mirat câţiva de cum ne-am îmbrăcat; but me likey! :P
Ne-am simţit super toată seara, de fapt cele 3-4 zile au fost cât se poate de reușite. Și la mai mare, că îmi surâde desfășurarea acţiunii.
La mulţi ani, dragă! :*
Total nou: 45856 km
Mi l-am petrecut cu Mădă și a fost super toată săptămâna before/after! Am râs, am spălat vase împreună, am stat la grătar, am râs de alţii, mi-a stat în dreapta în mașină, am stat lângă ea tot timpul. Am fost veseli, degajaţi, naturali, fără griji, așa cum ne doream să fim.
Ne-am simţit mult prea bine ca să mai stric acum farmecul cu povești. Am doar poze
și kilometri; 1100 în plus.
Total nou: 45206 km
La mulţi ani! chiar și anonimilor care mă citiţi
Am observat că în categoria asta a blogului, doar calculez distanţe și scriu pe scurt despre impesiile pregnante de pe drumurile amintite, așa că azi mă lungesc un pic și mai bag niște megapixeli.
– Timișoara – Cluj: 650km spre my dear : X
Super weekend! Quality time with my darling, no stress, no worries. Mă relaxez și deconectez de fiecare dată când o văd. Sâmbătă ne-am învins lenea și am ieșit și cu Cosmin – vărul Mădălinei – să vedem “Festivalul luminilor”, adică un târg mai diferit, organizat seara în parc. The catch: ONGurile expozante au avut la dispoziţie 8000 de lumânări pentru a-și face reclamă, așa că s-au întrecut în desene cu lumină:
Am făcut și o poză de oameni fără griji, îmi place cum am ieșit toţi:
I want more days like these!
– TSR – Babenhausen: vreo 2600km dus intors, cu tot cu mini-ieșirea (cu trenul, v. poza) la Auschaffenburg:
Am mers cuminte toată săptămâna la training, am făcut cumpărături ieftine și bune, am subtilizat un mobil pe firmă ca s-o sun pe Mădă șiiiii… am mâncat la chinez. Nimic deosebit, în afară de fortune cookie:
Aștept! Voi fi îngăduitor cu voi, supușii mei! Now get your bitchasses back to the kitchen… and make me some pheeeeey!!!
Total nou: 44106 km
Brad – check, sarmale, porcării, piftie, salate, ciorbe – check, decoraţiuni mai mult sau mai puţin chicioase – ckeck, beculeţe – check, zăpadă – aproape check, dar la Timișoara nu prea ninge în general. All set? Nici pe departe, mai lipsește draga mea Mădă. Și dacă ar fi lângă mine zilele astea, toate chestiile enumerate mai sus ar trece pe locul 14!
Am găti amândoi doar ce știm să facem (cu cartofi pai, firește!), am decora un brad mic cu ciudăţenii artsy cumpărate de prin magazine de la mezaninele clădirilor vechi, am sta cuibăriţi la căldură și ne-am uita la filme vechi, am ieși să ne murdărim bocancii prin cei 3cm de zăpadă cu mâzgă, am fugi 2 zile la munte doar ca să ne bucurăm de mirosul de foc din sobă și de vinul fiert à la Mădă, ne-am îmbrăţișa și peria toată ziua.
Până atunci, mai sunt câteva zile până ne vedem. Și ceva timp până să înceapă mass-production la teleportoarele de buzunar. Dar mai avem suficiente vacanţe de Crăciun în faţă, așa că mă gândesc la ele ca să nu mă gândesc toată ziua la tine, dar tot cu tine aș împodobi bradul, așa că tot la tine mă gândesc, și-mi place că-s așa. Abia aștept să ne vedem!
Taguit de Mădă, să vedem ce listă de cadouri aș putea face. Dragă d-le M. Crăciun!, anul ăsta îmi doresc să mai am parte de un Crăciun ca în copilărie, când știam că exiști (no offense, Moșule). Vreau să scriu o scrisoare ca asta, cu carioci colorate pe coli dictando, unde să cer așa: o mașinuţă de poliţie, niște soldaţi și indieni, un joc scrabble cum am văzut la vecini, și dulciuri. Și vreau să abordez lucrurile mai mult cu seninătatea copilului de mai demult, care nu se crampona în detalii sau se încăpăţâna mai mult de cât era cazul.
Până atunci, Moșule, îmi doresc și voi încerca să-mi găsesc următoarele: un hanorac cu glugă și fermoar (mă mulţumesc și cu o bluză de trening adidas cu logoul vechi), niște recipiente pentru ceaiuri, ca mai nou experimentez tot felul de combinaţii de plante uscate, abonamente pe CFR cu sistem de bonusuri pentru clienţi fideli, clăpari noi (deși nu prea cred că reușesc). Și dulciuri, as usual. Multe dulciuri: saloane zaharisite, toblerone și banane, praline și bomboane cu lichior de ciocolată!
Un fel de “ZZZ – Judgement of the Ni-Mh Legion” sau “Thunderbolts of Excrutiating Death 3”
Made in China, firește! :D
Mi-a ajuns între timp mașina. Da, sunt mândrul posesor al unui Logan 1,4 cu de toate, cu care am făcut deja și clasicii
kilometri și pe care l-am și zgâriat. Să știe cine-i șefu’! Dar asta, în alt episod. Azi mă voi concentra pe restul operaţiunii de achiziţionare a “bolidului”. Care, până la urmă, a fost mult mai puţin balcanică decât mă așteptam. Bineînţeles că mi-am depășit bugetul cu câteva milioane, normal că am stat și pe la cozi, dar faptul că mașina a ajuns cu vreo 2 săpămâni mai repede, sau că am primit prompt creditul auto (în ciuda contractului meu de muncă ciudat) mă face să uit partea nasoală a întregului tam-tam cu cumpărarea mașinii. Și da, sunt bucuros că am în sfârșit ceva al meu!
Dar să nu uităm de distracţia de după: taxa de primă înmatriculare. 160 euro cu care puteam să fac orice altceva plus o alergătură zdravănă din ghișeu în ghișeu prin clădirea Finanţelor. Funny thing is: știam exact cât e taxa, aveam banii, dar a trebuit să merg cu cartea de înmatriculare la o tanti care-mi calcula “oficial” taxa, apoi am stat la aceeași coadă cu TOȚI cei care aveau de plătit ceva statului. Inclusiv cu reprezentanţii persoanelor juridice. La o casă. Așa că, la recalcularea impozitului pe 2007 vreau să primesc înapoi de la stat și cele 1,86 ore din viaţă irosite aiurea!
