Na c-am fost și eu pt prima dată într-o excurie de genul ăsta. Vreo 4j de colegi (aproape tot departamentul) ne-am îmbarcat joi după-masa în cel mai lent autocar ever și am pornit spre Șuncuiuș, jud. Bihor. Prima seară a fost dedicată continuării activităţii sociale începute de pe autocar, adică băutului. Eu am abandonat lamentabil imediat după cină și am dormit ca un copil până dimineaţa.
Vineri a fost zi plină, dedictă programului în aer liber. Iniţial credeam că voi avea de-a face cu o mare lăbăreală, un mix de joculeţe gay și teme trase de păr. Aveam să fiu contrazis de programul dus la extrem de organizatori. Ne-am obișnuit cu toţii repede cu ploaia destul de deasă și enervantă; de fapt am și uitat de ea imediat ce am început să interpretăm “indiciile” pentru traseu. Întreg programul a fost de fapt structurat ca un quest: fiecare echipă trebuia să se orienteze pe harta zonei pentru a interpreta bileţele răzleţe gen: “Caută castelul unde începe povestea” sau “Drumul vă poartă peste…”.
Ne-am pierdut de câteva ori, sub privirile amuzate ale trainerului care ne-a însoţit, am trecut de prea mult ori un pod foarte șubred, ne-am băgat prin peșteri, ne-am udat până-n cur, ne-am făcut vânătăi de la paintball, dar a fost foarte mișto. Am reușit, în ciuda fricii de înălţime, să mă dau cu tiroliana și să cobor în rapel, dar nu am putut să mă strecor prin cele mai strâmte tuneluri din peșteri. Sunt și claustrofob. Dar am mărșăluit toată ziua prin ploaie și pe poteci înguste, am alunecat în râu și nu mi-a păsat, deci sunt mulţumit de mine :D
Nu mai contează că vineri seara am băut și sâmbătă mai că dormeam la training-ul de managementul conflictelor, sau că vremea a fost prea nașpa ca să facem baie ziua în piscina hotelului. Mi-a plăcut excursia, am făcut 2 lucruri pe care, în mod normal, nu le-aș fi încercat și m-am întors un pic mai încrezător în je decât înainte.
Bonus: Coarda pentru tiroliană era întinsă peste o râpă și avea plecarea de la vreo 40m înălţime, lungimea de vreo 70m și sosirea cu vreo 10m mai jos. Poate nu pare mult, dar când ești în ham și ajungi la marginea (mini)prăpastiei, îţi vine să te dai cu curul de pământ. Ceea ce am și făcut la propriu, din reflex. Apoi m-am aruncat direct în gol într-un fel de acţiune tip fie ce-o fi, și am traversat valea înjurând în gura mare, adrenalina fiind de vină pentru reacţia asta.
Alţi 480 km + vreo 15 pe jos => Total nou: 53481 kmÂ
)
