Ori blogul meu este foarte popular printre ITiștii de aici, ori pur și simplu tinerii se joacă după bunul plac cu drepturile de acces. Azi văd că merge site-ul. Să vedem cum evoluează disputa…
Blog
-
Departamentul IT = cocalari!
De azi nu mai am acces de la lucru pe cocalari.com! Probabil băieţașii de la IT s-or fi simţit/regăsit.
Dar la problemele pe care le-am avut de-a lungul timpului cu ei (acces în reţea, soluţionări tardive sau incomplete ale problemelor, crack-uri, erori de logon, etc.), nici nu mă mir că ei consideră un asemenea site dăunător capacităţii de muncă. În altă ordine de idei, blogger.com e blocat, dar user.blogger.com pot fi accesate într-o veselie. Noroc că youtube e la liber! I rest my case…
De câteva lucruri m-am convins: IT-isul model consideră că firma stă în picioare exclusiv datorită mărinimiei sale. Este egocentric, nu are partener de viaţă de mult timp, nu cunoaște realitatea din firma unde lucrează, încercând să-și impună ideile de care doar Dijkstra ar fi mândru, face multă labă.
-
Culesul strugurilor
Îmi place toamna. Îmi plac culorile, aromele din aer, fructele, zilele alea calde când te bucuri că poţi ieși încă în tricou, fentând iarna încă o dată, sau atmosfera aia de început de an școlar (nu, n-am uitat-o!). Și îmi place la nebunie mustul proaspăt!
Flashback în anii ’80: bunicii mei din Timișoara aveau în jurul casei 2-3 butuci de vie care făceau câteva zeci de kile de struguri negri în fiecare an. Erau din ăia buni, cu coaja groasă, doi sâmburi mari și miez de consistenţa mucilor. Gustul era exceptional, n-o să-l uit ever!
Revenind, weekend-ul trecut am fost la Mădă (și) ca să ajut la culesul viei. Ai ei au la grădină câteva rânduri serioase de vie, cu struguri de mai multe soiuri. Majoritatea sunt cei roșii pentru vin, apoi cei albi, și câţiva butuci roșii și albi cu struguri de masă. În total am cules sâmbăta trecută vreo 500kg de struguri, dar nu am reușit în 5 să “rezolvăm” via. Mai rămăseseră strugurii pentru vin alb, care sunt răscopţi și se scutură ușor din ciorchine, deci necesită atenţie sporită.
A fost o zi superbă de toamnă, caldă, liniștită, mirosind a natură și, fireșteâ„¢, a struguri! Deci, un alt weekend reușit și relaxant. Acum, revenit în aglomerata și uneori enervanta Timișoara, trebuie să pun la cale următorul milestone din viaţă: mutarea Mădălinei aici! Adică renovat apartamentul din care încă nu mi-au plecat chiriașii, cumpărat aragaz, mașină de… vai mi-e rău deja! Sper să nu dureze prea mult!
From Cules de struguri Total nou: 66230 km. (cu 2 drumuri consecutive TM-Târnăveni numărate)
-
Bega Boulevard – rubber duck race
Consulatul German a organizat zilele astea, cu ocazia Zilei naţionale a Theutschlandului (lamulţani să trăiască!) o serie de evenimente mai mult sau mai puţin interesante, grupate sub titlul “Bega Boulevard“.
Cea mai amuzantă parte a fost cursa de raţe de plastic ţinută pe Bega, pe porţiunea din dreptul parcului de la Flora. Scopul final era strângerea de bani pentru renovarea fântânii din Unirii și montarea de filtre de apă în școlile din oraș, iniţiativă deșteaptă până la urmă.
De toată tărășenia aflasem la lucru alaltăieri, când am primit un mail de la secretariat cum că primisem, prin tragere la sorţi, una dintre cele 200 de răţuște cumpărate de firmă pentru a dona bani. Yaaay I won!, așa că m-am prezentat în după-masa asta pe malurile Begăi să-mi urmăresc raţa.
Turned out they’d sold 6000 rubber duckies for charity. La 5lei/raţă s-au adunat ceva bani, plus cursa separată a răţuștelor sponsorilor, care au dat 1000lei pe fiecare raţă. Sper să renoveze fântâna cum trebuie!
Normal că raţa mea a venit în pluton, probabil pe locul 2000+, dar mi-a plăcut ideea cursei. A fost multă lume, chiar dacă ploua tare. Și am mâncat un Weißwurst cu muștar din ăla de casă cum fac nemţii, o nebunie!
-
Fuga de betoane
Dacă aș putea să fug în fiecare weekend din oraș, așa cum am făcut-o săptămâna trecută, cred ca micile căcaturi zilnice, precum traficul sau mizeria, mi s-ar părea… și mai de căcat într-o ţară cu așa mult potenţial, dar cu oameni posaci și nepăsători.
Revenim: am fost la Geoagiu Băi. Mădă are un unchi acolo, care are, printre altele, și o livadă de pruni ce trebuie debarasaţi de fructe în fiecare toamnă. Așa că ea (Mădă, nu livada) a stat tot weekend-ul în vizită acolo, ca să ajute împreună cu părinţii ei. Eu m-am înfiinţat duminică pe la prânz pe o căldură mai degrabă de iulie, decât de mid-september.
Staţiunea arată bine, spre sincera-mi surprindere. Hoteluri renovate, viluţe, pensiuni, terase. Ștrandul pare curat, dar din păcate nu am apucat să fac baie. În schimb ne-am plimbat pe străduţe, prin pădure și la băile romane. Habar n-aveam de ele, dar sunt vestigii foarte bine păstrate.
Apoi, ca să obosesc definitiv, Mădă m-a dus la cascadă. Nici de asta n-aveam habar! Dar e frumoasă și abundă de vegetaţie cu “look” tropical. Dacă nu mirosea așa tare a ape termale, chiar puteai să te imaginezi într-o ţară tropicală. Căldură și umezeală era.
From Geoagiu, Băi! Am uitat să vă spun când am fost ultima dată la Geoagiu:
1987Seara: mașină și direcţia Timișoara. A urmat o săptămână liniștită, cu Mădă all day la mine și Plai pe weekend.
Total nou: 64912 km.
-
Festivalul Plai 2008
Na c-am mai bifat un festival cu Mădă. De data asta, Plai din Timișoara.
Organizat în locaţia inedită din Muzeul Satului, festivalul cred că se dorește a fi o alternativă la manifestările zgomotoase și presărate din belșug cu pahare din plastic. E un eveniment mai mult cultural-artistic, decât muzical, dar tot la concertele din fiecare seară s-a înghesuit lumea.
Ziua 1
Am ajuns, cu Diana, Andrei, Mihai și Țeţe, imediat după ce începuseră să presteze cehii de la Alvik un jazz light și chiar ritmat, pe alocuri. Solista mulatră e “condimentul” formaţiei, atât cu vocea, cât și cu atmosfera. Foarte veselă și vorbăreaţă, a povestit între piese cu lumea și a încercat – cam degeaba – să învioreze publicul. Sound-ul formaţiei mi-a plăcut, dar, ca pe parcursul întregului festival, s-a simţit numărul mic de participanţi.
-
üüü the wonders of modern technology
Sau “Colegii mei vs Microundele”
La lucru avem câte o bucătărie la fiecare etaj al clădirii. Cu frigider, chiuvetă, mașină de spălat vase, cuptor cu microunde, mese, scaune, rafturi, dozator de apă și geamuri. Cu jaluzele verticale.
Unii colegi nu au cuptor cu microunde acasă, și acest fapt nu e deloc o rușine. Și nici nu mă așteptam să știe cum se folosește. Dar suntem o companie automotive, adică ingineri care, dacă nu au studiat la un moment dat teoria undelor (hai să zicem că s-ar putea să nu fi avut cursul), ar trebui să aibe măcar “simţul” proverbial al inginerului. Dar:
Azi la masă, un coleg și-a introdus pacheţelul de mâncare în cuptor și l-a pornit. La scurt timp am avut parte de scântei și efecte sonore. Colegul se uita impasibil prin gemuleţ. Noi am sărit să apăsăm pe stop. Când am deschis ușiţa, din norul de fum am zărit prima dată o pungă în proces de topire, apoi un șerveţel arzând mocnit în interiorul ei. Același coleg a găsit soluţia: a suflat în șerveţelul care mocnea. Așa că a ars mai departe. Până la urmă totul a fost OK… până și-a scos respectivul sandwichurile din ambalajul sus-menţionat. Stupoare! Erau învelite în folie de aluminiu! Deci de aia am avut artificii… Ca să nu insist asupra mirosului deosebit care se răspândea prin bucătărie.
Am mai păţit ceva asemănător acu’ vreo juma de an, dar de data asta cu domișoara “front desk manager” care a vrut să-și încălzească ciorba în același cuptor. Recipientul pentru ciorbă: borcan de 400ml cu capac de aluminiu, înșurubat strrrrâns ca pentru borcanele de gem. Am oprit-o la timp, altfel exploda mai ceva ca la Brainiac.
Â
Â
Â
-
Două la pachet
Mulţi zic că e inutil/snobism să ai telefon cu cameră. Sau că pozele sunt de proastă calitate. Și au dreptate. Dar când vine vorba de instantanee, sunt zee best: -pac!- l-ai scos din buzunar, shorcut key, click și gata-i poza. Plus că, în ultimul timp, nici măcar n-au CCDuri așa de slabe. Mici, da, dar destul de deștepte. Așadar, noile poze cu noul meu telefon (da, trebuia să zic și asta, doar scrie mai jos că mi l-am spart pe ultimul):
Braking News! Cad bombe!!! Fugiţi în munţi!!!!1one că noi mai povestim un pic cu bătrânica asta
simpaticădebilă despre cum a violat-o preotul “ei”…
Primăria orașului de 5 stele (yea rite!) vă invită să daţi bani
cerșetorilor doar prin pieţe și gări. -
target=”_blank”
E o comandă pe care o consider de bun simţ atunci când un site are linkuri care direcţionează spre alte www-uri. Și îmi place să-o folosesc și eu în blog, dar se pare că am omis acest aspect în ultimul timp. Îi muţumesc lui Mădă pentru avertizare și mă scuz pentru nefolosirea instrucţiunii. Vă doresc clicăire plăcută în continuare, voi remedia problema post cu post!
-
Cât de prost pot să fiu:
Note to self:
Dacă stai pe scaunul șoferului și te întinzi după ceva de pe locurl dreapta-spate, trebuie să:
– te dai jos și te plimbi un pic în jurul mașinii, doar e frumos afară;
– ridici cotiera în poziţia vericală, altfel telefonul din buzunarul drept al pantalonilor se va turti de partea inferioară (și netapiţată) a cotierei. Altfel:
