Blog

  • Sighișoara

    Spre stupoarea maselor, nu văzusem niciodată Sighișoara, până weekend-ul trecut. M-am scos cu Mădă, care e născută la fix 63 km de vechea cetate și, la fel ca mine, n-o vizitase până acum.

    Așadar, mulţumind gloriosului Stat Român pentru nolie zile de sărbătoare legală (Rusaliile), ne-am planificat o ședere prelungită la Târnăveni + o zi de vizitat cetatea medievală a Sighișoarei. Ca niște turiști ignoranţi care suntem, ne-am limitat fix la vechea cetate, fără a mai verifica dacă sunt în afara zidurilor și alte obiective vizitabile.

      

    Surpriza plăcută pentru amândoi a fost ordinea și curăţenia de pe străduţe. OK, ne așteptam la așa ceva, dar micile detalii esenţiale au ieșit de fapt în evidenţă: toate casele vechi renovate și îngrijite, restaurante și magazine în ton cu “peisajul”, suveniruri civilizate (ft puţin kitch!), punct info turistic și plăcuţe de informare în dreptul obiectivelor interesante. Orășelul vechi era curat, asta în ciuda sfârșitului de săptămână eminamente turistic (era plin de autocare cu turiști români și străini, grupuri de elevi, moși englezești sau familii nemţești) și mi-a plăcut atitudinea chelnerilor și a vânzătorilor ambulanţi. Rutina turismului i-a învăţat să fie civilizaţi și zâmbitori! 

     

    De văzut, am văzut multe faţade, pentru că majoritatea obiectivelor turistice erau închise pe motiv de sărbătoare oficială. Chestia asta m-a deranjat oarecum, pentru că străduţele erau pline-ochi de posibili plătitori de bilet. Se putea intra doar în biserici, dar la cea a mănăstirii era slujbă, așa că am rămas cu biserica din deal (2lei intrare, cu ghid). Am urcat acolo pe scara acoperită, ca orice turist care se respectă și, la fel, ne-am întrebat dacă elevii liceului german fac asta zilnic, sau o iau pe “scurtătură” pe str. Scării.

    Mi-au plăcut mult turnurile breslelor, cu toate că nu le-am văzut pe toate, și barul pensiunii de lângă turnul croitorilor! Atenţie la băuturi și sucuri, sunt scumpe peste tot, dar mâncarea e totuși rezonabilă.

    A fost o zi excelentă, am plecat liniștiţi și binedispuși din Sighișoara, cu datoria deschisă de a vizita și micile muzee și restul de turnuri altă dată.

     Total nou: 75249 km.

  • Mica publicitate

    Băi deci te doare mintea care este, și anume răsfoind un ziar de anunţuri. Mi se pare incredibil ce pot să ofere sau să caute românașii! Bine, nici ce căutam noi nu e chiar mainstream – service pentru mașini de cusut - dar tocmai ciudăţenia căutată ne-a dus prin paginile mai obscure ale ziarului, un fel de B-sides ale publicităţii absconse, cu categorii exotice dintre care am făcut următoarea compilaţie de real succes mediatic pe canalul virtual de teleshopping al 0tv. S-o luăm pe categorii:

    • Pierderi

     

    Am pierdut și eu un portofel care avea breloc, culoare maro, personalitate, abonament la sală și o gașcă de prieteni-portofeli. Avea și bani că muncea 9-5 săracu’. Dacă îl găsiţi cu numele Dezideriu Fornăchescu, bine, dacă nu, nu. Sunaţimă oricum, cost 8 EUR. Nu știu exact ce, dar face 8,- €. Mai am și un frate, promoneu, cu recompensă foarte mare pe cap. Cam la fel de mare, cât ar costa refacerea actelor ălora.

    (more…)

  • Birdwatching

    Unrelated: Sunt la a 3-a tentativă de postare a textului de mai jos! Se pare că versiunea antică de WP de pe runzu era deja mai mult decât uzată, pur și simplu nu mai puteam salva sau edita post-uri. Așa că Dookie a făcut un mic upgrade și iată-mă din nou on air să vă spun de data asta despre sălbăticiuni. Și acum voi încerca să-mi amintesc ce-am scris ieri, pentru că părea inteligent și ușor amuzant.

    Amuzant e că lucrez undeva la marginea orașului, în câmp, departe de orice posibilitate de-a lua prânzul în oraș, sau chiar de-a face o pauză de cafea decentă. De fapt e amuzant pentru cine citește asta, nu pentru mine. Un mic plus ar fi fauna surprinzător de bogată pe care ai ocazia s-o admiri. Sau s-o ocolești în ultimul moment cu mașina când îţi taie calea.

    stîrc cenusiu

    Apar frecvent fazani, ulii, șoimi, diverse rozătoare și gângănii, berze, iepuri, ba chiar și căprioare am văzut odată. Normal că prinde bine o astfel de “întâlnire”, pentru că de porumbei, vrăbii și maidanezi s-a săturat toată lumea! Partea nașpa e că momentele în care vezi animăluţele nu sunt chiar cele în care ai și un aparat foto la îndemână, pentru că locurile predilecte unde apar sunt fie șoseaua, fie câmpul din spatele fabricii, unde are geamuri apropiate doar hala de producţie.

    stîrc cenusiu 

    Luni, însă, am avut și baftă, și aparatul foto la mine în hală. Am nimerit 2-3 păsări gri care profitau de naivitatea broaștelor scoase la plimbare de ploaia recentă. Frumoase păsări, n-am ce zice, dar habar n-aveam ce erau, m-am limitat doar la “shoot now, ask later”. Mai trâziu, Wiki mi-a spus că sunt stârci cenușii, iar eu am dedus că veneau din ţările calde și făceau doar o pauză în drum spre locuri mai răcoroase. Nu-s grozave pozele, dar se vede ce înseamnă ieșirea din cotidian la minunatul meu loc de muncă.

    stîrc cenusiu

    Halind o broască

    stîrc cenusiu

    Aterizare

     

  • Barcelona, 1 Mai, povestioara

    Și am ajuns în sfârșit la Barcelona! 

  • 1 Mai, continuare

    Booon, am reușit să termin albumul de pe picasa. Captions, tags, maps, slectat doar 500 dintre cele 900. Sunt și câteva filmuleţe pe youtube, de la acvariu și fântâna magică. Chestiile astea mi-au luat 2 zile, așa că faceţi bine și clickăiţi pe ele!

    Cu ocazia asta am descoperit și minunata hartă picasa. E un lucru excepţional și îmi pare rău că nu am descoperit-o până acum, pentru că presupune atâta răbdare și bilileală, încât era s-o iau razna. N-o să iau albumele vechi din urmă ca să le adaug așa ceva, dar pentru Barcelona ’09 am făcut harta completă și îmi place foarte mult cum poţi naviga pe străzi, mai ales în Satellite view!

    Total revizuit pentru ultimele luni: 73873 km.

  • 1 Mai

    Anul ăsta am schimbat micii la roată și manelele din portbagaj cu niște chestii-treburi ușor mai rafinate. Recte, am fost pentru câteva (4) zile la Barcelona, cu ocazia zilei libere a muncii.

    Lucrez acum la poze și filmuleţe; upload-uri în curând, iar Mădă mă ajută cu textul. În orice caz, a fost un reset binevenit și ne-am simţit în largul nostru într-un oraș multicultural, cosmopolit și poliglot (în limita în care știu și spaniolii engleză).

    Total (povizoriu): 71977 km.

  • Mincinoșii

    Era ceva putred la dubiosul eveniment “Bucharest Rock Arena”: site-ul “oficial” părea din anii ’90, locaţia mult prea bună pentru puterea organizatorică românească, asocierea AC/DC cu trupe românești de real succes local. Totuși, biletele puse în vânzare prin partenerii deja clasici pentru concerte, diverta și ticketpoint, mi-au dat o urmă de speranţă.

    Iniţial am fost foarte “excited” că s-a adăugat Bucureștiul pe lista turneului Black Ice, pentru că restul turneului european AC/DC a fost sold out mult mai repede decât apucasem să pun bani de-o parte pentru bilete. De tentativa asta de Rock Arena am aflat de la radio, apoi am ajuns pe căcatul lor de site, de altfel singurul loc din www unde scria că trupa ar cânta la Bucale. Lista oficială de pe site-ul formaţiei nu pomenea de cântarea de pe “Sun Highway”.

    Azi-dimineaţă am primit trista confirmare, direct de la sursă. Iar site-ul Rock Arena arăta în halul următor:

    ete pula

     

    Sper să vă dea Angus & co. în judecată și să vă facă și de ultimul cent, băi nesimţiţilor! Auzi la ei, festival cu AC/DC și fetiţe gen Amsterdams sau M00oo0OOd. Și zvonuri curajoase lansate tot pe net, cum că ar fi în negocieri cu Green Day, Gunz sau Bon Jovi… nu v-ar fi rușine?

  • Import

    , și anume de sărbători. Nu sunt de acord cu el. N-o să cumpăr niciodată cadouri de Sf. Valentin, n-o să mulţumesc pentru ce am primit, iar mască de Halloween mi-am pus doar după ce m-am îmbătat. Ceea ce ne duce la subiectul postului prezent:

    Dacă sărbătorile împrumutate se referă la băutură, accept totuși trocul, iar St. Patrick’s Day e ocazia perfectă pentru a bea. Zic și eu ca un n00b care mi-s, că n-am fost in Irlanda, dar am auzit c-ar fi mari beţivi locuitorii acestei verzi și muzicale ţări.

    Notez aici că a trecut nepermis de mult timp de când nu m-am mai mucit în timpul unei săptămâni lucrătoare, șir nefast pe care l-am întrerupt ieri cu Guinness și Tullamore. Dacă mă gândesc bine, am dat la început și scuza jenantă că “beau numa niște bere că mă trezesc mâine devreme”. Dimineaţă mi-am amintit că stingeam șotu de whiskey cu bere. Trist e ca am futut o grămadă de bani nervi neplănuiţi pe apartament, dar asta e din nou o scuză discutabilă, în limita în care îţi pui de-o parte bani pentru băutură.

    A fo’ mișto până la urmă, am primit tot felul de chestii promoţionale verzi (papiion, cravăţi, vestă, pălărie dă leprikon) pe care le-am purtat voios cu toţii șî ne-am pozat cu elele. Apoi am mai băut, am jucat darţ, unde Mădă a câștigat primul ei meci și a ieșit de vreo coișpe ori pe II, am mai băut, ne-am hlizit și am pus ţara la cale.

    Taxiul deja se învârtea cu mine, dar eu mă/ne vedeam în excursie la Barcelona și în public la AC/DC. Cum spuneam, ţara la cale. Să vedem numa’ dacă ne rămân bamii.

    Nu vreau să mai port verde, un timp măcar.