Mi-am amintit ca am si un aparat foto, asa ca int-un moment de plictiseala maxima, m-am apucat sa-l folosesc. Apoi am descarcat si poze mai vechi de pe telefon. Asa a iesit o mini-galerie, la care voi mai lucra. (v. linkul din dreapta sus ;) )
Blog
-
Apropo vremea,
am facut ieri (7 decembrie) o poza. Tufisuri inflorite, copaci cu frunze proaspete, verzi… Ajunge! Vreau zapada! Vreau cei 4 metri de nameti care-au fost in martie in Alpi! Sa vina-n ma-sa iarna odata!
-
E fain si cald azi la Stuttgart. 15 grade, senin, vant insesizabil. Placut de-a dreptul. Doar ca azi e 28 noiembrie! Situatie ce ma face sa ma intreb daca moda cu Prius, eoliene sau panouri solare pentru apa calda menajera nu a venit un pic cam tarziu…
Pe de alta parte, schiorul din mine se intreba, la randul lui, unde pula lui o sa schieze daca vremea o ia razna in continuare. Dar se linisteste imediat cu gandul la muntii de peste 3000 m sau la mall-ul arabilor cu partia de schi de langa raionul confectii masculine.
De fapt dilema mea este momentan: ce vina am eu daca generatiilor anterioare li s-a rupt de ecosistem; respectiv ce pot face eu, in calitatea mea de ilustru anonim, ca sa asigur perpetuarea clasiceleor 4 anotimpuri? Sincer, habar n-am, dar ignoranta si perechea de coae imi sugereaza sa-mi cumpar totusi masina la care visez, o sugativa de benzina si o devoratoare de cauciucuri, uleiuri si aditivi. Mai ramane doar sa nimeresc numerele la loto. Atunci poate o sa platesc si o cotizatie “de moral” la Geenpeace.
-
Nesimţire
Bă! Am zis bă! Incredibil cât de nesimţiţi pot să fie unii colegi de lucru! De fiecare dată cand merg la budă trebuie să mă abţin să nu borăsc pentru că unul sau mai mulţi cretini încă nu s-au prins că la pisoare nu se trage apa automat. Mai ales că au în faţa nasului un buton mare pe care doar trebuie să apese tandru după ce și-o scutură. Dar nuuu, eu trebuie să găsesc tot timpul o zamă gălbuie și călduţă, cu o margine de spumă. Rușine!
-
deci D.O.D.
OK, acum am adus si pozele, dar mi-e cam lene sa scriu. In mare, a fost o seara destul de reusita. Cu toate ca nu eram (si nici acum nu cred ca sunt) prea entuziast de umorul lui Dumitru, dar trebuie sa recunosc ca showul a fost bun. Chiar daca multe poante se bazeaza pe bancuri cunoscute, felul lui de-a povesti e funny. sugestia mea ar fi sa renunte la costumatiile de handi, poate l-ar urmari si mai multa lume.Si am ajuns unde vroiam: la cealalta jumatate a programului artistic: formatia care a cantat “in deschidere”, formata din doi soti de varsta a 2a spre a 3a, domnul la CDuri si backing, respectiv doamna la voce. Repertoriu romanesc-international de la Ozone la schlagere nemtesti, nimic spectaculos, dar perfect pentru romanii din diaspora. Asadar, domnul care schimba melodiile… cred ca m-am uitat la el vreo juma de ora pana sa ma prind: “OMFG, e Abruzzi!!!” (doar pt. cei care urmaresc Prison Break)
de la st.: originalul (Peter Stormare), d-l si d-na Abruzzi (cantautori originari din Romania), eu.
Eu zic ca seamana =)) V-am pupat!
-
Happening :|
Am fost vineria trecuta la o intalnire a romanilor din Stuttgart, organizata cu ocazia marelui turneu international Doru Octavian Dumitru. In cele ce urmeaza, ar trebui sa povestesc cum a fost, dar mi-e cam lene, si nici nu am pozele la mine. Va urma maine…
-
Evrika!
Istet fiind, am inceput azi, chiar inainte sa plec acasa, sa-mi listez un curs. Logic… am pierdut autobusu’, asa ca in jumatatea de ora pe care a mai trebuit s-o pierd pe la institut, m-am pus sa-mi leg foile listate. Pasul 1: Dat gauri la vreo 150 de coli. Ocazie cu care am observat si consemnat faptul ca numarul optim de coli care incap in perforatorul de la mine de pe birou este 28. Mai putine, si creste prea mult timpul de lucru; prea multe, nu mai functioneaza deloc.
I can do science me!
-
minune!
Mi-am amintit de blog. Si nu intamplator. Dupa 2 luni de vacanta (dar in care am devenit Dipl. Ing. B-) ) am revenit la lucru. Unde ma plictisesc momentan. Asa ca, asteptand sa primesc ceva concret de facut, am intrat in admin la blog si am gasit postul de mai jos, salvat, dar nepublicat, din august.
Inca nu stiu daca voi mai scrie in viitorul apropiat, dar oricum…
-
Nunta colegului meu de banca
Primul fost coleg de liceu (dl. Balint) a reusit sa ne ia prin surprindere cand si-a anuntat nunta. Iar acum, Mihnea a reusit acelasi lucru prin iarna, cand ne-a “plasat” stirea despre nunta, asa, intr-o doara.
Iar 22 iulie a.d. a fost ziua Z… sau eventual N. Am avut bilet de avion rezervat din timp, costum mi-am cuparat odata cu cel de banchet, totul era pregatit pentru Nunta secolului in fosta clasa 12A. Aialalta nunta a secolului era in acelasi timp live la B1TV :-|
Filmul evenimentelor. Numai pe acest site (si pe cel putin inca unul): De dimineata am plecat vitejeste la cununia civila de pe acoperisul mall-ului, numai ca sa constat in 2 minute ca afara e prea cald pt costum, cravata & tot tacamul. Dar am uitat detaliile astea cand am auzit imnul nuptial si mai apoi acel “Va declar…”. Moment emotionant #1
Pana sa trec la petrecerea cu sarit in piscina, trebuie sa amintesc de ceremonia religioasa foarte reusita care s-a celebrat in gradina restaurantului. Foarte intim si cochet; ce mai, de efect! Moment emotionant #2 Parca zicea cineva c-a plouat. Se poate, n-am fost atent la detalii neinsemnate. Am facut poze:
Mirele si miresica.
“Mai fa o poza asa!”Si acum sa inceapa distractia! Dupa un aperitiv compus din platou rece si whiskey, am continuat cu whiskey. Putin mai incolo am furat mireasa, Dronca si-a luat tzapa la negociere pentru ca i-a fost rusine sa ceara 5 sutiene si o punga de iarba (“Eu nu fac din astea”), asa ca a primit cele 2 sticle de whiskey pe care si le-a dorit… goale, evident. Mai apoi, umplute cu cola rasuflat. Nasol! De el, noi am cam ras. Si am mai baut un pic.
Doua sticle DE whiskey.Spre dimineata am cam ajuns cu totii in bazinul din incinta. Unii involuntar, altii de beti, iar recordmanii de mai multe ori. Din nou Dronca in prim-plan. A incercat sa-l arunce pe Godfather Chronos in piscina si a zburat doar el. Again. Tot prin piscina a pierdut si telefonul meu vreo doua linii de pe display, in timp ce portofelul a castigat in greutate, din cauza apei imbibate.
La plecare am bagat banu’ in plic (a fost nunta fara strigare, asa cum este si normal) si am plecat incet-incet spre taxiuri. Moment emotionant #3: “Wow, tocmai s-au casatorit Mihnea cu Emilia!”
Bafta maxima, dragilor!
-
Update
Era sa uit de acest minunat blog si ai sai 5 vizitatori/saptamana. Si pentru ca a fost gandit initial pentru a ma scuti pe mine de-a ma repeta inutil cand aud intrebarea: “Na, si ce-ai mai facut prin Germania?”, uite cam asta am facut:
Am fost la Paris. Nu in Germania, dar cu plecare din Germania. Sincer, iubesc companiile aeriene low-cost! Sa le dea D-zeu sanatate si sa-i fereasca de faliment!
Asadar, Parisul e la fel de sarmant ca intotdeauna. Singura diferenta fata de ultima data a fost vremea: am avut o medie de vreo 35 de grade la umbra, nici un nor si aproape deloc vant pe parcursul celor 3 zile si un pic cat am stat. Asa ca a fost superb. In plus, am apucat sa vad Versailles-ul si sa urc la etajul 3 din Eiffel, locuri unde n-am ajuns data trecuta si vroiam neaparat sa reusesc.
In rest, turism clasic la locurile arhicunoscute. Siii… am prins ziua Frantei chiar la mama ei, in Paris! Parada n-am prea vazut-o ca a inceput cam in acelasi timp in care eu ma cazam la hotel, dar in schimb artificiile de la Eiffel au fost senzationale:
Mai multe poze. Empfehlenswert! V-am pupat! De fapt “Bisous!” :*