Blog

  • La noi în sat

    Locuiesc la sat. De fapt tot Stuttgartul e un sat mai mare. Rar vezi clădiri cu mai mult de 6 etaje. Câteva blocuri și sedii de corporaţii mai rup tiparele prin centru, în rest case cât cuprinde. Și cum cartierul meu e chiar un fost sat, am avantajul că, dacă merg un pic pe jos, ajung direct în pădure.

    Plictiseală mare azi, așa că am făcut o drumeţie :| Prin pădure se poate ajunge oriunde în Stuttgart, în cazul de faţă, la castelul Solitude, undeva sus, deasupra orașului. Zi superbă, cald (prima dată în pantaloni scurţi anul ăsta :D ), numai bună pentru relaxare și dureri în pulă. Abia când am ajuns acasă am avut confirmarea:

    noroi

    Bă, chiar locuiesc la sat!

    Oricum, azi am mai uitat de mare mea dilemă: să rămân pentru încă 4-5-mulţi ani în Germania, pentru doctorat și salar generos, sau să mă întorc acasă, unde momentan cred că m-aș simţi cel mai bine, aș câștiga mai puţin, dar m-aș destrăbăla în confortul oferit de tradiţionalul “Alo, mama? Ce-avem la cină…”?

    Mai am vreo 10 zile să mă hotărăsc. Dar acum gtg, trebuia să dau la porci acu’ vreo 10 minute! :)

    (poze din sat)

  • Am câștigat cu 0-0!

    Ca să nu fac risipă de adjective, voi scrie direct “Olanda e cool”. Olanda e cool, poftim, am scris. Chiar dacă am stat foarte puţin, și am văzut și mai puţine, impresia e una savuroasă.

    Pe străzi vezi oameni zâmbitori și politicoși, trotuarele sunt mai curate, clădirile mai estetice și viaţa, în general, pare agreabilă. Abundenţa de bicicletele te face să crezi că vasul lor mamă ar fi naufragiat în vechiul port de pe Amstel.

    Puţinele ore de promenadă de care am avut parte s-au transformat senzorial în zile-ntregi. Am devorat fiecare sunet, culoare sau textură, am inspirat mirosul inegalabil al străduţelor înguste din Amsterdam, am făcut slalom printre olandezi prietenoși, bicicliști și tramvaie în Rotterdam sau am băut o bere cu fanii portocalii. Adică am gustat un strop din splendorile oranje. Și deja vreau să mă întorc!

    Naţionala a făcut 0-0, dar eu am câștigat week-end-ul trecut! Micuţa excursie mi-a prezentat o ţară cosmopolită și pestriţă, modernă și amuzantă în același timp. Sunt convins că mai revin, dar data viitoare pentru mai mult de 30 de ore!

    (poze)

  • Un limbric

    Eu înţeleg și respect libertatea presei, dar borala asta scrijelită pe hârtie de budă folosită nu pot s-o tolerez: http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-03-22&id=217933 sau clic aici.

    Cine dracu’ i-o fi pus ăstuia (Constantin Dinu, vreun copil din flori, spoit de Procuror după cine știe ce serată literară) tastatura sub degete? Chiar nu verifică nimeni de la Ziua inepţiile scrie de colaboratorii lor? Un asemenea afront adus unui oraș întreg, unei instituţii de învăţământ de talia Politehnicii din Timișoara, unei echipe de fotbal înfiinţată în 1921, unui public sufletist, prezent în același efectiv atât sâmbătă în Centru, cât și la acel 1-8 care a convins definitiv toată România de devotamentul fanilor viola, este intolerabil și inadmisibil într-o ţară cu pretenţii occidental-europene! Bravo, mă, Ziua, te-ai făcut cu afișări pe site! Dar comentariile la articol de ce nu apar? Are 850 de afișări și doar 11 comentarii? Să fim serioși!

    Îi doresc autorului, Constantin Dinu, un sincer herpes genital, alături de tradiţionalele urări de “Mori!”

  • Belet

    Am ridicat duminică biletele pentru meci, deci sunt \:D/

    belet.JPG

    Ne-au dat și materiale promoţionale pentru preţul modic de 10 euro: una buc. pelerină galbenă de ploaie + una buc. eșarfă galbenă de pus la gât, ambele cu Bergămbir și logo-ul FRF. Senzaţional :| Oricum, sâmbătă de la 21:30 o să fiu și io live pe TVR, împreună cu Enăchescu și Grădinescu!

  • Idei revoluţionare

    Mă uit câte-o dată prin lista de membri ai forumului runzu, să văd ce oameni își pierd timpul pe site. Azi l-am găsit pe dășteptul ăsta din Onesti/Bucuresti/Iasi, 21 ani, zodia chinezească: Bou. Care este. Tânărul s-a gândit să publice o broșură, sau două, cu creaţiile poeţilor de sub pământ (underground, frate!) care se balegă pe blogul lui public. Rezultatul: 3 posturi din 2005 încoace. Primul:

    untitled.JPG

    Chiar n-are rost să mă pronunţ. Formularea mi se pare departe de idealurile unui site literar. Postul nr. 2 e un link la youtube, și al 3lea conţine un fel de jurnal al unui distrus care merge cu trenul și se sinucide.

    Vreau să văd și eu editura care publică așa ceva… a, scuze, nu se va ajunge la așa o rușine; materialul e insuficient. Din fericire! Cu acordul (sperat al) d-lui Istodor, îi urez lui Bogdan tradiţionalul “Mori!”

  • Despre vecinii mei

    Chinezii sunt un popor umil. Așa au fost educaţi și nu-i pot condamna. Am voie, în schimb, sa privesc și să mă amuz!

    În clădirea unde locuiesc sunt vreo 20 de apartamente. Chinezii (studenţi în general) reprezintă vreo treime din chiriași. Au o mică gașcă a lor, gătesc împreună, iau împreună autobuzul și… cam atât. De după-masa, cand se întorc de la ce-or face ei prin oraș, și până seara, ori se ascund prin camere, ori mișună prin bucătăria comună. Ceea ce n-ar fi rău, că am vecini nemţi mai încuiaţi ca ei. Nasol e că le pute mâncarea de-ţi pică părul din nas! Odată au scăpat praf de chili pe plita electrică. Intru eu vesel în bucătărie, când simt mă plesnește cineva în moalele capului. Așa mi s-a părut, cel puţin! Aerul nu numai că era de nerespirat, dar puţinele molecule de toxine care-au apucat să mi se lipească de nări, au reușit s provoace și să amplifice stări nemaiîntâlnite de un muritor de rând ca mine. Am crezut concomitent că ameţesc, mă sufoc, înghit un pahar de tabasco, îmi prind unghiile în menghină… am strănutat, am plâns ca o bocitoare și am tușit până mi s-au dilatat corzile vocale. Bătând în retragere, le-am zis una de morţi și sărbători legale și am fugit la aer. Bucătăria a fost impracticabilă vreo două ore.

    Unul dintre ei, prof. dr. cică, e probabil cea mai scârboasă persoană pe care-am văzut-o în ultimul timp. Pe lângă evidentele probleme cu igiena, tovarășul are o afecţiune cronică la gât care-l face să horcăie ca un tbcist, să tușească greţos ţi să scuipe pe unde apucă. Evident că mâncarea gătită de el pute cel mai tare, lucru ce nu-l împiedică să mormăie ceva muzică pe limba lui, bineînţeles doar când nu se-nneacă-n tuse.

    Dar să nu credeţi că micuţii cu ochii trași în șliţuri orizontale nu se distrează! Ohooo, mare atenţie când o pun d-un bairam, uitaţi-vă atent, s-ar putea să-l rataţi. Cum de? Păi simplu! Par egzamplă: Revelionul chinezesc. Mare ocazie de chef, clar pentru toata lumea. Și scumpii mei vecini au lăsat impresia c-or să dărâme cartierul: s-au dublat la număr, au excelat o zi întreagă în prepararea de balegi comestibile, au cumpărat băutură (aproximativ o bere de persoană), au pus masa, au adus un platoaș, o atenţie, o măslină, și… pula! Anul porcului a început pentru ei cam ca porcu’! S-au așezat toţi la masă, au mâncat, au băut, s-au strâns în jurul uni laptop și au ascultat ceva de genul șlagăre de-ale lor. Tragic a fost când și-a făcut efectul bruma de alcool pe care-au înghiţit-o. De la clasicul și enervantul șușotit (din ăla ce-ţi provoacă reacţii precum: “vorbiţi în pula mea mai tare, sunteţi într-o ţară liberă!”) au ajuns să acopere televizotul cu glăscioarele lor firave și cristaline. TV dat la maxim! Lovitura de graţie a venit când au început să se lălăie cu toţii în ritmul lălăielii ce curgea bleg din boxele minuscule ale laptopului! Minoritar printre minoritari, mi-am introdus coada între picioare și-am plecat în cameră. Ce-i prea mult e de-ajuns!

    Aștept cu nerăbdare noi întâmplări din lumea gălbiorilor. Până atunci, un hip-hip-ura pentru meniurile în engleză din restaurantele chinezești!

  • Nemţii au indicatoare trăznite

    indicator.JPG

    Doriţi s-o luaţi la stânga? Halt! Doar nu credeaţi că-i așa simplu?

  • Fasching

    Sau “carnaval”. O chestie tipic nemţească, unde exotismul evenimentului similar din Brazilia, sau eleganţa celui din Veneţia se transformă într-o beţie generală și o ocazie pentru homosexuali să se lingă în voie pe străzi. N-am nimic cu ei/ele, dar e scârbos!

    Dar ce am zis mai sus e valabil pentru Köln sau München. Chiar și puâin mai la sud de Stuttgart e mișto. Dar aici a fost cam lăbăreală. Marea paradă a început la orele 13 și a durat ceva mai puţin de două ore. Atracţii: moși în cabriolete, câteva camioane dărăpănate, unele măști faine… și cam atăt. A… am prins și niște bomboane din mulţime (ceva obicei, mi-e lene să explic). Poze la secţiunea care este.

    Avantaj: am avut marţi liber, special pentru tâmpenia asta. Așa că am ieșit luni seara cu Simina și două prietene de-ale ei într-un club. Media de vârstă: vreo 40, și noi am contribuit simţitor la corectură! Din nou highlit-uri: un moș care a stat dezbrăcat toată noaptea (cică vine tot timpul acolo și tot așa e “înbrăcat”), muzică în general proastă, 2-3 travestiţi scârboși și libidinoși, o negresă neagră ca noaptea (n-am mai văzut până acum; era neagră și-n palme… dar foarte bună, frate!), alta, mai mulatră, dar pe prafuri :) și Ralu, care a plecat acasa de vreo cinci ori, dar tot venea înapoi cu un pahar plin. :D

  • În ultimul timp

    am avut de lucru precum negrii pe plantaţie, tractoarele pe ogoare sau deţinuţii la canal. Ier și azi, de exemplu, am stat câte 12 ore la institut, dar nici restul săptămânii n-a fost mai lejeră. Dacă mi s-au băgat șefii la un proiect-fulger, cu termen de o săptămână și volum de muncă pentru vreo lună, eu ce căcat să fac?

    Dintre evenimentele săptămânii:

    – Ocupat fiind, a trebuit să mănânc la cantina institutului (și nu la universitatea din apropiere, unde mâncarea e muuult mai bună). Așa că am asistat la o premieră gastronomică: parizer pane cu salată de cartofi fără oţet, la felul doi. Lămuriri: nemţii au un sortiment de parizer, “brânză din carne”, care se fierbe în cuburi mari și se consumă ca fel principal. Dar pane n-a mai văzut ochi nemţesc până acum, chiar și colegii mei se mirau. A avut un gust fix neutru, deci mi-a umplut doar stomacul.

    – M-am tăiat cvadruplu la mână. În numele știinţei, firește! Și deloc grav, de altfel. Parte a proiectului a fost să cumpărăm, fotografiem, descriem și apoi distrugem ca să descriem mai bine toate tipurile existente de contoare de apă și repartitoare. Partea cu distrusul a fost cea mai tare, pentru că m-am jucat cu bormașine, ciocane, ciocane și mai mari și menghine greoaie. Am demolat tot ce mi-a stat în cale!

    – Tot pentru același proiect de vis m-am sacrificat să iau mașina de firmă până într-un orășel din “judeţ” ca să ridic un pachet. Mașina: seria 5 nouă :D, 2.0 diesel :|, combi automatic :(. Cam leneșă, dar tot am reușit 170 în traficul de vineri după-masa ;) Handling beton, sportivă ca orice BMW, șiii… i-Drive-ul nou! Foarte, foarte mijto! OK, am greșit drumul cu ochii pe display, dar navi e dăștept și n-am pierdut decât vreo 5 minute. Destul de multe butoane și comenzi, electronică căcălău (dublă cacofonie, cred :D), de aceea și faza tip “viţel -> poartă nouă”: am căutat vreo 10 minute volumul de la cd-player, ca să-l găsesc lăfăindu-se mare și mândru pe volan. :) Așadar, o excursie agreabilă.

    – Tânărul Cristi a venit în interes de servicu prin Württemberg, cu Teo în interes de cumpărături :D, așa că am fugit joi de la lucru să mă întâlnesc cu ei. Döner, alergat prin magazine, probleme cu serverul băncii mele. Dar ieșise soarele după câteva zile de ploi greţoase, așa că a fost de-a dreptul relaxant să mă plimb cu copiii prin centru.

    – Joc biliard din ce în ce mai prost.

    Atât. Am și niște poze, dar mi-e lene acum. Și am revenit la diacritice, ceea ce vă urez și vouă!

  • Sunt racit

    Cred ca nu exista boala mai enervanta decat raceala/gripa! Nu esti suficient de praf sa stai in spital cu perfuzii, dar nici destul de sanatos ca sa te incadrezi in cotidian.

    Imi curge nasul ca un robinet defect, tusesc (fumez in continuare, nici o problema!), dupa-masa mi-e un somn de parca as fi tras la jug trei zile; am si-o lista: “doxicilina – dupa mancare, altfel te doare burta. neoangin – 2x zi, nu mananci juma de ora. nu amesteci coldrex cu paracetamol. nu bei bea bixtonim din sticluta!”

    Dar totusi nu stau acasa, ca m-as plictisi groaznic. Net pula, din cauza de laptop mort, talkshowuri cu rezumatul stirilor de la ora 5, emisiuni de gatit, teleshopping, Lassie si Jetix. Mai bine vin la lucru, socializez un pic, mai fac si ceva treaba, mai scriu un post aici… :D

    Abia astept sa-mi treaca! Ma simt inutil si flasc. Suge rau de tot!