Category: poze

  • A venit!

    Noua achiziţie în materie de tech-ghiădgeturi mi-a ajuns la ușă într-un final*. Sunt extrem de încântat de noul LCD TV pentru apartamentul unde mă voi muta cu Mădă din ianuarie!

    O bere pentru cine ghicește filmul! ;)

    Ca să povestesc pe scurt: aveam nevoie de un televizor și, prostit de “magia” celui de-al 13-lea salariu, am hotărât, de comun acord cu mine, să cumpăr ceva bun. Așa că LG it was, și e o alegere foarte inspirată, după primul test de aseară.

    La prima vedere, culorile sunt foarte bune, contrastul ireproșabil (negrul e chiar negru), meniul e idiot-proof și claritatea imaginii, mulţumitoare. Asta pe semnalul de cablu coaxial, adică la prima pornire. Apoi am trecut pe decodorul digital de la UPC și, pentru posturile care chiar transmit digital, diferenţa a fost simţitoare spre mai bine! Imaginea s-a “clarificat” instantaneu și m-am felicitat că am trecut la pachetul digital.

    Testul 2 a fost conectarea la PC, direct prin cablul RGB, monitor principal. Concluzia: excelentă calitate a imaginii, fără pixeli ciudaţi, deformări sau alte bălării. Asta la rezoluţia nativă a ecranului LCD, fiește. Am încercat câteva avi-uri mai vechi și mai noi (ca și compresie), un DVD original (dă firmă, cum ar veni) și un mkv bine comprimat. Toate s-au văzut ireproșabil, inclusiv avi-urile. De la o distanţă comodă pentru ochi (să nu-ţi fugă pe subtitrare st-dr ca la tenis) nici nu se observau “reziduurile” comprimării. Imagine clară și viu colorată.

    Mai rămâne să cumpăr o placă video pentru a savura și rezoluţia de 1080. Eu nu mă joc pe comp, deci am doar video onboard. Apropo, sugestii?

    Urmează, în orice caz, un DVD player cu HDMI și USBin și un surrounduleţ numai bun pentru camerele de bloc. În curând, sper, dar nu înainte de mașina de spălat, aspiratorul sau aragazul atât de necesare! :)

    * îl comandasem de pe PC Garage (săr’na pentru preţul bun, btw) împreună cu un router ce urmează a fi făcut cadou, și a fost o neînţelegere la ei sau la firma de curierat, din cauza “coletului” format din 2 colete.

  • OFERTĂ SPECIALĂ!

    Cea mai fixă rată dintre toate ratele fixe:

  • Lucky charm

    Mie îmi place fotbalul. Merg la Poli în galerie, mă uit la Champions League, alte campionate, Europene, Mondiale, etc. Mădă nu simpatizează sportul ăsta. De fapt, cred că-l detestă, pentru că i se pare o acţiune inutilă ca 22 de oameni să fugă după mingea aia, în timp ce alte mii de tâmpiţi îi înjură din tribune. Lucru cu care sunt poate un pic de acord, dar nu e tema acestui entry.

    Ideea-i că am reușit s-o conving să vină la două meciuri deja: primul a fost Poli – CFR Cluj 2-1, apoi a fost și la Poli – FC Brașov 4-0. Iniţial reţinută, chiar stânjenită parcă (ţinea cu Clujul), Mădă a mea și-a dat drumul încet-încet. Au apărut înjurăturile printre dinţi, apoi o bucurie reţinută la golul cfr-iștilor (era totuși în peluză), fluturări discrete de fular violet, ca mai apoi să ţopăie la golurile cu Brașovul. Șiiii… a prezis înainte de meci că va fi 4-0 pentru Poli, iar la pauză a spus că golul 3 va cădea aproximativ prin min. 65. Și cam așa a fost! Bine, 4-0 cu un autogol ţine “prezicerea” în picioare. Și palmaresul: 2 meciuri, 2 victorii.

    cu CFR, frozen
    happy după 4-0
  • Culesul strugurilor

    Îmi place toamna. Îmi plac culorile, aromele din aer, fructele, zilele alea calde când te bucuri că poţi ieși încă în tricou, fentând iarna încă o dată, sau atmosfera aia de început de an școlar (nu, n-am uitat-o!). Și îmi place la nebunie mustul proaspăt!

    Flashback în anii ’80: bunicii mei din Timișoara aveau în jurul casei 2-3 butuci de vie care făceau câteva zeci de kile de struguri negri în fiecare an. Erau din ăia buni, cu coaja groasă, doi sâmburi mari și miez de consistenţa mucilor. Gustul era exceptional, n-o să-l uit ever!

    Revenind, weekend-ul trecut am fost la Mădă (și) ca să ajut la culesul viei. Ai ei au la grădină câteva rânduri serioase de vie, cu struguri de mai multe soiuri. Majoritatea sunt cei roșii pentru vin, apoi cei albi, și câţiva butuci roșii și albi cu struguri de masă. În total am cules sâmbăta trecută vreo 500kg de struguri, dar nu am reușit în 5 să “rezolvăm” via. Mai rămăseseră strugurii pentru vin alb, care sunt răscopţi și se scutură ușor din ciorchine, deci necesită atenţie sporită.

    A fost o zi superbă de toamnă, caldă, liniștită, mirosind a natură și, fireșteâ„¢, a struguri! Deci, un alt weekend reușit și relaxant. Acum, revenit în aglomerata și uneori enervanta Timișoara, trebuie să pun la cale următorul milestone din viaţă: mutarea Mădălinei aici! Adică renovat apartamentul din care încă nu mi-au plecat chiriașii, cumpărat aragaz, mașină de… vai mi-e rău deja! Sper să nu dureze prea mult!

    Total nou: 66230 km. (cu 2 drumuri consecutive TM-Târnăveni numărate)

  • Bega Boulevard – rubber duck race

    Consulatul German a organizat zilele astea, cu ocazia Zilei naţionale a Theutschlandului (lamulţani să trăiască!) o serie de evenimente mai mult sau mai puţin interesante, grupate sub titlul “Bega Boulevard“.

    Cea mai amuzantă parte a fost cursa de raţe de plastic ţinută pe Bega, pe porţiunea din dreptul parcului de la Flora. Scopul final era strângerea de bani pentru renovarea fântânii din Unirii și montarea de filtre de apă în școlile din oraș, iniţiativă deșteaptă până la urmă.

    De toată tărășenia aflasem la lucru alaltăieri, când am primit un mail de la secretariat cum că primisem, prin tragere la sorţi, una dintre cele 200 de răţuște cumpărate de firmă pentru a dona bani. Yaaay I won!, așa că m-am prezentat în după-masa asta pe malurile Begăi să-mi urmăresc raţa.

    Turned out they’d sold 6000 rubber duckies for charity. La 5lei/raţă s-au adunat ceva bani, plus cursa separată a răţuștelor sponsorilor, care au dat 1000lei pe fiecare raţă. Sper să renoveze fântâna cum trebuie!

    Normal că raţa mea a venit în pluton, probabil pe locul 2000+, dar mi-a plăcut ideea cursei. A fost multă lume, chiar dacă ploua tare. Și am mâncat un Weißwurst cu muștar din ăla de casă cum fac nemţii, o nebunie!

  • Fuga de betoane

    Dacă aș putea să fug în fiecare weekend din oraș, așa cum am făcut-o săptămâna trecută, cred ca micile căcaturi zilnice, precum traficul sau mizeria, mi s-ar părea… și mai de căcat într-o ţară cu așa mult potenţial, dar cu oameni posaci și nepăsători.

    Revenim: am fost la Geoagiu Băi. Mădă are un unchi acolo, care are, printre altele, și o livadă de pruni ce trebuie debarasaţi de fructe în fiecare toamnă. Așa că ea (Mădă, nu livada) a stat tot weekend-ul în vizită acolo, ca să ajute împreună cu părinţii ei. Eu m-am înfiinţat duminică pe la prânz pe o căldură mai degrabă de iulie, decât de mid-september.

    Staţiunea arată bine, spre sincera-mi surprindere. Hoteluri renovate, viluţe, pensiuni, terase. Ștrandul pare curat, dar din păcate nu am apucat să fac baie. În schimb ne-am plimbat pe străduţe, prin pădure și la băile romane. Habar n-aveam de ele, dar sunt vestigii foarte bine păstrate.

    Apoi, ca să obosesc definitiv, Mădă m-a dus la cascadă. Nici de asta n-aveam habar! Dar e frumoasă și abundă de vegetaţie cu “look” tropical. Dacă nu mirosea așa tare a ape termale, chiar puteai să te imaginezi într-o ţară tropicală. Căldură și umezeală era.

    Am uitat să vă spun când am fost ultima dată la Geoagiu:

    1987

    Seara: mașină și direcţia Timișoara. A urmat o săptămână liniștită, cu Mădă all day la mine și Plai pe weekend.

    Total nou: 64912 km.

  • Festivalul Plai 2008

    Na c-am mai bifat un festival cu Mădă. De data asta, Plai din Timișoara.

    Organizat în locaţia inedită din Muzeul Satului, festivalul cred că se dorește a fi o alternativă la manifestările zgomotoase și presărate din belșug cu pahare din plastic. E un eveniment mai mult cultural-artistic, decât muzical, dar tot la concertele din fiecare seară s-a înghesuit lumea.

    Ziua 1

    Am ajuns, cu Diana, Andrei, Mihai și Țeţe, imediat după ce începuseră să presteze cehii de la Alvik un jazz light și chiar ritmat, pe alocuri. Solista mulatră e “condimentul” formaţiei, atât cu vocea, cât și cu atmosfera. Foarte veselă și vorbăreaţă, a povestit între piese cu lumea și a încercat – cam degeaba – să învioreze publicul. Sound-ul formaţiei mi-a plăcut, dar, ca pe parcursul întregului festival, s-a simţit numărul mic de participanţi.

  • Cât de prost pot să fiu:

    Note to self:

    Dacă stai pe scaunul șoferului și te întinzi după ceva de pe locurl dreapta-spate, trebuie să:

    – te dai jos și te plimbi un pic în jurul mașinii, doar e frumos afară;

    – ridici cotiera în poziţia vericală, altfel telefonul din buzunarul drept al pantalonilor se va turti de partea inferioară (și netapiţată) a cotierei. Altfel:

    IMGP1748_resize.JPG
  • Festivalers

    Vara asta am avut concediu fragmentat în funcţie de festivalurile la care am vrut să merg cu Mădă. Dacă Peninsula și B’estfest erau certitudini, Rock la Mureș și Plai au apărut ca idei pe parcurs. Până la Plai mai e ceva, dar open-air-ul de la Periam Port tocmai s-a săvârșit, așa că:

    Rock la Mureș, ziua 2 din 2

    (more…)

  • Peninsula 2008

    Am bifat cu Mădă cel de-al doilea festival pe anul ăsta! Și mai urmează două sigur. Felsziget, așadar:

    ZIUA 3

    Nu mai fusesem până acum la Peninsula, dar Mădă e aproape veterană și mi-a spus numai chestii faine despre festival, așa că am purces cu optimism spre locaţie. Care, la mijloacele mele de comparaţie, e mai OK decât cea de la B’estfest, dar nu așa mișto ca Poiana Lupului din Gărâna. Spaţiul e foarte mare, Mureșul și ștrandul Weekend la îndemână, vegetaţie, dig, alea-alea. Frumos, în orice caz, cu un minus pentru vremea de căcat care a dominat toată săptămâna. (more…)