inca un blog…

Category: pe drumuri

  • Culesul strugurilor

    Îmi place toamna. Îmi plac culorile, aromele din aer, fructele, zilele alea calde când te bucuri că poţi ieși încă în tricou, fentând iarna încă o dată, sau atmosfera aia de început de an școlar (nu, n-am uitat-o!). Și îmi place la nebunie mustul proaspăt!

    Flashback în anii ’80: bunicii mei din Timișoara aveau în jurul casei 2-3 butuci de vie care făceau câteva zeci de kile de struguri negri în fiecare an. Erau din ăia buni, cu coaja groasă, doi sâmburi mari și miez de consistenţa mucilor. Gustul era exceptional, n-o să-l uit ever!

    Revenind, weekend-ul trecut am fost la Mădă (și) ca să ajut la culesul viei. Ai ei au la grădină câteva rânduri serioase de vie, cu struguri de mai multe soiuri. Majoritatea sunt cei roșii pentru vin, apoi cei albi, și câţiva butuci roșii și albi cu struguri de masă. În total am cules sâmbăta trecută vreo 500kg de struguri, dar nu am reușit în 5 să “rezolvăm” via. Mai rămăseseră strugurii pentru vin alb, care sunt răscopţi și se scutură ușor din ciorchine, deci necesită atenţie sporită.

    A fost o zi superbă de toamnă, caldă, liniștită, mirosind a natură și, fireșteâ„¢, a struguri! Deci, un alt weekend reușit și relaxant. Acum, revenit în aglomerata și uneori enervanta Timișoara, trebuie să pun la cale următorul milestone din viaţă: mutarea Mădălinei aici! Adică renovat apartamentul din care încă nu mi-au plecat chiriașii, cumpărat aragaz, mașină de… vai mi-e rău deja! Sper să nu dureze prea mult!

    Total nou: 66230 km. (cu 2 drumuri consecutive TM-Târnăveni numărate)

  • Fuga de betoane

    Dacă aș putea să fug în fiecare weekend din oraș, așa cum am făcut-o săptămâna trecută, cred ca micile căcaturi zilnice, precum traficul sau mizeria, mi s-ar părea… și mai de căcat într-o ţară cu așa mult potenţial, dar cu oameni posaci și nepăsători.

    Revenim: am fost la Geoagiu Băi. Mădă are un unchi acolo, care are, printre altele, și o livadă de pruni ce trebuie debarasaţi de fructe în fiecare toamnă. Așa că ea (Mădă, nu livada) a stat tot weekend-ul în vizită acolo, ca să ajute împreună cu părinţii ei. Eu m-am înfiinţat duminică pe la prânz pe o căldură mai degrabă de iulie, decât de mid-september.

    Staţiunea arată bine, spre sincera-mi surprindere. Hoteluri renovate, viluţe, pensiuni, terase. Ștrandul pare curat, dar din păcate nu am apucat să fac baie. În schimb ne-am plimbat pe străduţe, prin pădure și la băile romane. Habar n-aveam de ele, dar sunt vestigii foarte bine păstrate.

    Apoi, ca să obosesc definitiv, Mădă m-a dus la cascadă. Nici de asta n-aveam habar! Dar e frumoasă și abundă de vegetaţie cu “look” tropical. Dacă nu mirosea așa tare a ape termale, chiar puteai să te imaginezi într-o ţară tropicală. Căldură și umezeală era.

    Am uitat să vă spun când am fost ultima dată la Geoagiu:

    1987

    Seara: mașină și direcţia Timișoara. A urmat o săptămână liniștită, cu Mădă all day la mine și Plai pe weekend.

    Total nou: 64912 km.

  • Team building

    Na c-am fost și eu pt prima dată într-o excurie de genul ăsta. Vreo 4j de colegi (aproape tot departamentul) ne-am îmbarcat joi după-masa în cel mai lent autocar ever și am pornit spre Șuncuiuș, jud. Bihor. Prima seară a fost dedicată continuării activităţii sociale începute de pe autocar, adică băutului. Eu am abandonat lamentabil imediat după cină și am dormit ca un copil până dimineaţa.

    Vineri a fost zi plină, dedictă programului în aer liber. Iniţial credeam că voi avea de-a face cu o mare lăbăreală, un mix de joculeţe gay și teme trase de păr. Aveam să fiu contrazis de programul dus la extrem de organizatori. Ne-am obișnuit cu toţii repede cu ploaia destul de deasă și enervantă; de fapt am și uitat de ea imediat ce am început să interpretăm “indiciile” pentru traseu. Întreg programul a fost de fapt structurat ca un quest: fiecare echipă trebuia să se orienteze pe harta zonei pentru a interpreta bileţele răzleţe gen: “Caută castelul unde începe povestea” sau “Drumul vă poartă peste…”.

    Ne-am pierdut de câteva ori, sub privirile amuzate ale trainerului care ne-a însoţit, am trecut de prea mult ori un pod foarte șubred, ne-am băgat prin peșteri, ne-am udat până-n cur, ne-am făcut vânătăi de la paintball, dar a fost foarte mișto. Am reușit, în ciuda fricii de înălţime, să mă dau cu tiroliana și să cobor în rapel, dar nu am putut să mă strecor prin cele mai strâmte tuneluri din peșteri. Sunt și claustrofob. Dar am mărșăluit toată ziua prin ploaie și pe poteci înguste, am alunecat în râu și nu mi-a păsat, deci sunt mulţumit de mine :D

    Nu mai contează că vineri seara am băut și sâmbătă mai că dormeam la training-ul de managementul conflictelor, sau că vremea a fost prea nașpa ca să facem baie ziua în piscina hotelului. Mi-a plăcut excursia, am făcut 2 lucruri pe care, în mod normal, nu le-aș fi încercat și m-am întors un pic mai încrezător în je decât înainte.

    Bonus: Coarda pentru tiroliană era întinsă peste o râpă și avea plecarea de la vreo 40m înălţime, lungimea de vreo 70m și sosirea cu vreo 10m mai jos. Poate nu pare mult, dar când ești în ham și ajungi la marginea (mini)prăpastiei, îţi vine să te dai cu curul de pământ. Ceea ce am și făcut la propriu, din reflex. Apoi m-am aruncat direct în gol într-un fel de acţiune tip fie ce-o fi, și am traversat valea înjurând în gura mare, adrenalina fiind de vină pentru reacţia asta.

    Alţi 480 km + vreo 15 pe jos => Total nou: 53481 km 

  • Hop cu postul

    Mi-am alocat zilele astea câteva minute pentru a-mi da seama de ce scriu așa de rar pe blog, dar nu am reușit. Monoton chiar nu sunt, am parte de ceva diversitate în cotidian, nu lucrez prea mult peste program (decât ocazional, când mai apar specificaţii noi), mai ies la o bere/un grătar, mai văd un film, adun kilometri. Probabil că n-am de ce să mă plâng…

    Uite, la începutul lunii a fost Mădă la Timișoara și a stat vreo săptămână. Mă bucur c-a putut să rămână mai mult, pentru că am avut mai mult timp împreună, am putut să-i arat fugitiv orașul și să ieșim la beri și votci cu băieţii.


    Stop it!

    Apoi am mers eu la Cluj peste weekend. Alţi 650km. Bineînţeles că sâmbătă a fost vreme nasoală… dar tot ne-am simţit bine.

    Între timp a venit și căldura, cu un maxim de vreo 35°C ieri! Noroc că erau terasele deja deschise. Am profitat de dânsele weekend-ul trecut: bere cu prelungiri, ca-n vremurile bune.

    Alaltăieri am fost la Indiana Jones 4. Un cîcat, și asta din cauza scenariului stupefiant de prost; am impresia că Lucas și Spielberg au mâncat de pe jos! Indy a rămas trilogie pentru mine.

    În concluzie, aș avea despre ce să scriu, asta fără să iau în calcul campania electorală, nemulţumirile sau nervii personali (de ex., încă nu mi-au venit piesele de schimb pentru mașină!!!), cugetările-mi cavernoase sau glumiţele cotidiene. Probabil mi-a fost doar lene

    Total nou: 52986 km

  • Weekend cu aromă de…

    … flori, case vechi, mâncare bună, fum/transpiraţie/birt, lac sau raţe.

    Asta am făcut weekendul trecut, adică prin 12 aprilie. Alţi 650km până la Mădă și înapoi. Am mâncat bine:

    Ne-am plimbat & făcut poze la flori:

    Și am ieșit la beri, de ziua lui Doru:

    A fost mișto, ca de-obicei :D

    More pozes aici.
    Total nou: 52336 km.

  • Kilometri și fotbal

    S-a încălzit vremea, s-a lungit ziua, fluturași, floricele peste tot, copaci înfloriţi,… yade yada. Pentru mine: condiţii mai faine de condus, așa că am reușit s-o văd pe Mădă 2 weekend-uri consecutive :) Adică filme bune, quality time (aka. lenevit la greu), șofat și fumat.

    “Scuza” pentru al 2lea weekend a fost Gloria – Poli de la Reghin. Un 0-0 de căcat, dar pentru mine au fost mai degrabă câteva zile în plus cu my dearest.

    Total nou: 51686 km

  • Ce-am mai făcut

    Chiar mă gânedeam zilele astea de ce am fost așa de leneș pe blog luna trecută. Nu se poate spune că nu am făcut nimic sau n-am avut ce povesti. Am și de ce să mă plâng, am și umblat mult. Pur și simplu nu am mai apucat să scriu; probabil că nu am făcut încă suficient bonding cu blogu’. Anyways, fiind un post de sinteză, vă bag o poză, o povestioară, și las detaliile sau nemulţumirile pe altă dată.

    La sfârșitul lui februarie mi-am luat concediu boieresc de o săptămână! Îmi rămăseseră zile libere de anul trecut și trebuiau luate, așă că am profitat că Mădă era în vacanţă și am mers la ea. Au fost aproape 10 zile de lenevie și relaxare. Plus c-am mâncat ca porcii, mai ales eu! Ne-am plimbat, am făcut o poză, am mâncat (știu, mă repet, dar chiar am mâncat mult!) și ne-am uitat la multe filme. Excelent!

    Weekendul următor am fugit la ski pentru 2 zile. Totul foarte spontan, dar măcar am apucat să mă dau pe pârtie. Straja s-a mai schimbat în ultimii 2 ani de când n-am mai fost și vremea a fost oribilă, mai multă gheaţă decât zăpadă, plus ploaie, apoi ninsoare astupător de abundentă.

    teleski peste umar

    De 8 martie am fost la Cluj s-o văd pe Mădă. Prost fiind, am rupt în secunda 2 floarea pe care i-am cumpărat-o, dar m-am revanșat cu un cadou foarte inspirat, dacă-mi permiteţi să fiu atât de modest! Și ne-am dus la clubbing să vedem băieţi îmbrăcaţi in fete. Sooo gay!

    Despre cum am fost prins depășind pe linia continuă, cu 100 kmh în localitate, vorbind la telefon, v-oi povesti altă dată. Încă mai am permisul!

    Total nou: 51686 km

  • Am încercat să urc pe Semenic

    dar am nimerit într-o furtună de zăpadă, așa că am măncat la Crivaia o ciorbă și am făcut poze pe baraj la Văliug:

    deci alţi 260 – 270 km.

    Apoi am fost în delegaţie, la Babenhausen, cu pit-stop de cumpărături în Frankfurt, cu întoarcere pe ocolite prin München, ca să ajung la examene:

    alţi ~2800 km.

    Și chiar dacă trebuie să fac multe drumuri, cel mai plăcut e acela care mă duce la draga mea. De-obicei câte 650 km.

    Total nou: 49576 km.

  • Foileton, a 2a

    Mi-a ajuns între timp mașina. Da, sunt mândrul posesor al unui Logan 1,4 cu de toate, cu care am făcut deja și clasicii

    kilometri și pe care l-am și zgâriat. Să știe cine-i șefu’! Dar asta, în alt episod. Azi mă voi concentra pe restul operaţiunii de achiziţionare a “bolidului”. Care, până la urmă, a fost mult mai puţin balcanică decât mă așteptam. Bineînţeles că mi-am depășit bugetul cu câteva milioane, normal că am stat și pe la cozi, dar faptul că mașina a ajuns cu vreo 2 săpămâni mai repede, sau că am primit prompt creditul auto (în ciuda contractului meu de muncă ciudat) mă face să uit partea nasoală a întregului tam-tam cu cumpărarea mașinii. Și da, sunt bucuros că am în sfârșit ceva al meu!

    Dar să nu uităm de distracţia de după: taxa de primă înmatriculare. 160 euro cu care puteam să fac orice altceva plus o alergătură zdravănă din ghișeu în ghișeu prin clădirea Finanţelor. Funny thing is: știam exact cât e taxa, aveam banii, dar a trebuit să merg cu cartea de înmatriculare la o tanti care-mi calcula “oficial” taxa, apoi am stat la aceeași coadă cu TOȚI cei care aveau de plătit ceva statului. Inclusiv cu reprezentanţii persoanelor juridice. La o casă. Așa că, la recalcularea impozitului pe 2007 vreau să primesc înapoi de la stat și cele 1,86 ore din viaţă irosite aiurea!

  • still on the road

    – TM – Sibiu – Mioveni – SB – TM: 876km
    – again TM – CJ: 658km, again worth every cm, chiar și cei în plus, pe ruta trenului foamei, la dus!

    Refresh: 38302km