Category: generale

Mergeam sâmbătă seara cu Mădă pe jos spre Unirii. La trecerea de pietoni Torontalului/Circumvalaţiunii era roșu, așa că ne-am oprit. In acel moment am observat următoarea arătare care se îndrepta spre noi: o babă cu o traistă mare de rafie (închisă) în mână, îmbrăcată în haină din aia de piele întoarsă și, crede Mădă, pantaloni de piele, ţinând un obiect învelit în ziar în cealaltă mână. Cum era deja întuneric afară, am văzut ce fusese împachetat de fapt în ziar chiar în timp ce dânsa deja zicea “Puteţi să mă ajutati vă rog cu ceva?”: era un cuţit atât de mare, încât ieșea pe-afară din ambele părţi ale pachetului. Pagina de ziar era înfășurată pe înălţime în jurul lui. Precaut, am zis “Nu știu, să vedem”. La care baba, ridicând ușor mâna cu traista și îndreptând mânerul cuţitului spre mine, întrebă foarte natural: “Puteţi să-mi tăiaţi și mie un cocoș?”

Io, în ignoranţa mea, n-am mai întâlnit până acum canapea cu mileu! Bonus: moșu’ făcea reclamă la un fel de Abtronic pe care îl poartă pe sub haine când merge la piaţă. Moș! 6pack! Teracotă! Mileu! SENZAȚIONAL!!! Votaţi domnu Dan.

Stupoare! Încă mai exist pă net și, dacă tot nu au dispărut paginile astea de pe server, hai să mai lungesc un pic agonia celor câteva cuvinte pe lună. Poate iese mai rău decât o bere la halbă cu multă apă, dar e vineri după masă și mă plictisesc monstruos la lucru.

Butonând prin online, mi-am regăsit însemnările terminate brusc și virulent toamna trecută. Problemele cu traficul, banii sau hidroizolaţia erau, pare-se, cele mai tocite surse ale scrierilor din 2009. Am recitit cel mai recent post și încercam să-mi amintesc starea care a slobozit avalanșa aia verbală. M-oi fi enervat în drum spre lucru, oi fi dormit p-un coi, nu se știe. Sigur, sunt arţăgos și n-are cum să-mi mai treacă, oricât aș încerca să mă liniștesc. Judec și acţionez cu predilecţie la cald, ca mai apoi să mă liniștesc la o regândire ulterioară. Așa și acum (după vreo 9 luni, ce-i drept), de exemplu: stau și citesc cele câteva texte de anul trecut și mă scarpin nedumerit în spetele urechii stângi.

Cu toate astea, blogul își păstreză scopul anti-senilitate pentru care l-am făcut iniţial. Da, e în primul rând pentru mine, să-mi amintesc ce căcat am făcut acu’ 3 ani într-o joi! Comoditatea de a avea la un loc poze și notiţe din călătorii nu se compară cu ocazia de a defula online cu gândul la cei 20 de cititori săptămânali. Pentru că “dear diary” pe hârtie e atât de 90s. Mă distrez acum citind posturi mai vechi și, la fel, voi zâmbi răbdător peste câteva luni, recitind nonsensul ăsta. Uite, dacă mă întreabă careva diseară ce am făcut azi, o să-i dau mâine paste de aici. M-aș reciti mai des, deci poate mai scriu în curând.

Și ca să fac la fel ca pe blogurile “mai” profesioniste ca al meu, sau ca în presa scrisă și filmată, unde conţinutul slăbuţ se maschează cu imagini multe, o să bag niște poze și o înșiruire de cuvinte: drumuri, nunţi, Veneţia, facturi, Weißwurst, carne de balenă, AC/DC, Metallica, Rammstein, parbriz, zăpadă și cod galben. Mare, ștrand și lacuri. Adică lipsa ăstora trei. Mădă, să înveţi să înoţi!

Șantierul ne-a obligat să facem cumpărături peste care nu dai prea des. Inclusv duct-tape pentru mici reparaţii, dar n-am găsit “originalul”, ci o contrafăcătură, bună de altfel, dar surprinzătoare în versatilitatea pretinsă:

Locuim de 2 săptămâni împreună. Cum am mai spus, apartamentul e foarte fain, dar are nevoie de investiţii destul de consistente ca să devină cu adevărat “acasă”. Până acum am reușit să schimbăm cam tot ce înseamnă ţevi (curgea TOT înainte), am cumpărat mașină de spălat, aspirator, aragaz, filtru de cafea, vase, tacâmuri, hârtie de budă, condimente, strecurătoare și cam tot ce ne lipsea.

Urmează frigiderul, zugravii pentru camera mucegăită (unde am spălat cu mânuţa mea de 3 ori pereţii cu o soluţie anti-mucegai), mobila din aceeași cameră – am ales patul și noptierele deja, centrala termică, podelele din dormitoare, băile renovate from scratch și un dulap imens pe hol. Cam asta vrem până în vară. Și să ne înţelegem la fel de bine ca până acum. And peace on earth. Save the whales! Rescue the rainforests! Thank you, thank you very much.

From Casă nouă

* cutiile cu tot ce am păstrat de-a lungul timpului, și am păstrat tot. Tot timpul!

Ne-am mutat împreună! Avem fix o săptămână și deocamdată e foarte bine. Logic că nu va fi ușor, dar ne place până acum. Din 3 camere, doar una e utilizabilă, ţevile din băi sunt vai și-amar, gătim la butelie, instalaţia electrică e coaptă, dar nu contează toate aste, că se pot repara. Povestesc în alt post detaliile.

Acum avem treabă cu ce am găsit eu prin dulapuri, sertare și cutii când mi-am adunat lucrurile de la ai mei de acasă. Nici nu mi-am dat seama câte mărunţișuri și inutilităţi am adunat, până nu le-am strâns pe toate în mijlocul camerei. Apoi am aruncat o parte, că mai erau în dulapuri chestii “neexplorare” care nu mai aveau loc niciunde pe podea. Aftermath: 6 sau 7 pungi de gunoi au zburat, burdușite. Nu m-a lăsat inima să arunc restul de “amintiri”, așa că am mai rămas cu 2 cutii de obiecte vechi. Ca să mă explic, luaţi poze (șî daţ clic pă ele pt restu):

From Ordine

În noiembrie aţi fo leneși, amu tre sa treceţi la vot! Pentru că e fuarte frumos acolo, vă rog (tot frumos) să daţi un klikc pe poză și să votaţi Retezatul ca nouă minune naturală a lumii, să aibă și părculeţul nostru naţional loc printre finaliste, și poate mai dispar jipurile din dânsul cu ipotetica ocazie a vestei reclame internaţionale prilejuită de un eventual succes în concurs. V-a selectat je prima opţiune în prealabil. Săr’na! A, votaţi și Dunărea, că trece și pe la noi!

Am fost să votez până la urmă și, în ciuda ameninţărilor postate înainte, am votat “normal”. Adică am pus câte o ștampilă validă pe fiecare dintre cele două buletine, alegând două persoane care mi s-au părut mie competente și reprezentante pentu judeţul meu. Deoarece alegerile astea sunt orice, dar numai uninominale NU, am evitat partidele mari (primele 5-6 poziţii din buletin) și am căutat oameni care mi-au inspirat încredere.

Nu am votat spontan, ci calculat. Am stat câteva zile pe net să citesc despre canditaţi și am făcut o decizie în cunoștinţă de cauză. Sper că au făcut și restul românilor la fel! Sper degeaba, dar mai am câteva ore de speranţă, până la publicarea rezultatelor.

Celor câţiva care mai dau pe-aici le recomand călduros să treacă pe feed-ul nou al blogului, pe feedburner adică. Se pare că sunt mici probleme din cauza versiunii vechi de wordpress pe care o folosesc, și nu cred c-aţi vrea să rataţi vreo noutate de la je :P

Notă: Nu vă bazaţi momentan pe RSS feeds de la comment-urile fiecărui post; nu merg, din câte îmi dau seama, nici nu știu dacă vor merge și, mai mult, dacă le folosea cineva.

Mai sunt câteva zile până la votul uninominal. Primul de acest fel în ţărișoara noastră… Da, u-ni-no-mi-nal, și pentru domnii nelămuriţi din fund! Cum ce-i aia? Păi să vedeţi: ăăă hopaaa. Sincer, nu prea știu. Și nici nu-l înţeleg. Am încercat să mă documentez online, dar nu am priceput mare lucru. Știu din ce colegiu fac parte candidaţii pe care voi putea să-i votez, știu și care sunt aceștia, dar n-am idee ce s-a schimbat.

Pe liste vor fi tot Gheorghe Popescu – PSD sau alt Icsulescu – QȚK. Plus reprezentanţii minorităţilor. Nu știu pe ce criterii vor ajunge în parlament și consider că explicaţiile oferite sunt stufoase sau chiar greu de găsit.  Pentru mine va fi simplu duminică: voi merge, deoarece absenteismul nu e o soluţie, și voi vota ori candidaţii ecologiști (deci nu uninominal, ci pe partid), ori voi ștampila peste tot buletinul, în semn de protest. Mai văd până atunci.

Între timp, găsesc acest minunat flyer în poștă:

(more…)