Turneu cu Cola zero, Timi, 17.mai.07 în Ză Note
Intro: Trupa Deko face stand-up comedy, dar din ăla bun, la care te râzi! Au început spectacolele în cafe Deko din București, de acolo și numele. Pe motive de pregătiri pentru meciul cu uta, nu am prins șoul de la început. Adică l-am ratat complet pe Costel, și am ajuns când începuse Vio. Teo a avut onoarea să fie ultimul. (more…)
cu Wedding and Funeral Orchestra, în “Romanian Tour 2007”
Că Bregovic e un compozitor genial, nu mai are rost să repet. Trebuia doar să mă conving că-l ţine și live.
 |
Cred că-i a 4a sau a 5a oară când Timișoara are parte de concert Bregovic, deci ocazia ideală pentru mine de-a-l vedea pentru prima dată. De cântare auzisem cu câteva zile înainte; biletul l-am luat la intrarea în sala de concert. Apropo sală: aș dori să-i bag și să-i scot în mod repetat în/din mamele lor pe imbecilii care insistă să organizeze concerte la sala Olimpia. Chiar nu observă nimeni că acustica e execrabilă și scena de fiecare dată prea departe de public? Mai bine în parc, pe bune! |
Ca să nu fac risipă de adjective, voi scrie direct “Olanda e cool”. Olanda e cool, poftim, am scris. Chiar dacă am stat foarte puţin, și am văzut și mai puţine, impresia e una savuroasă.
Pe străzi vezi oameni zâmbitori și politicoși, trotuarele sunt mai curate, clădirile mai estetice și viaţa, în general, pare agreabilă. Abundenţa de bicicletele te face să crezi că vasul lor mamă ar fi naufragiat în vechiul port de pe Amstel.
Puţinele ore de promenadă de care am avut parte s-au transformat senzorial în zile-ntregi. Am devorat fiecare sunet, culoare sau textură, am inspirat mirosul inegalabil al străduţelor înguste din Amsterdam, am făcut slalom printre olandezi prietenoși, bicicliști și tramvaie în Rotterdam sau am băut o bere cu fanii portocalii. Adică am gustat un strop din splendorile oranje. Și deja vreau să mă întorc!
Naţionala a făcut 0-0, dar eu am câștigat week-end-ul trecut! Micuţa excursie mi-a prezentat o ţară cosmopolită și pestriţă, modernă și amuzantă în același timp. Sunt convins că mai revin, dar data viitoare pentru mai mult de 30 de ore!
(poze)
Am ridicat duminică biletele pentru meci, deci sunt \:D/
Ne-au dat și materiale promoţionale pentru preţul modic de 10 euro: una buc. pelerină galbenă de ploaie + una buc. eșarfă galbenă de pus la gât, ambele cu Bergămbir și logo-ul FRF. Senzaţional :| Oricum, sâmbătă de la 21:30 o să fiu și io live pe TVR, împreună cu Enăchescu și Grădinescu!
Sau “carnaval”. O chestie tipic nemţească, unde exotismul evenimentului similar din Brazilia, sau eleganţa celui din Veneţia se transformă într-o beţie generală și o ocazie pentru homosexuali să se lingă în voie pe străzi. N-am nimic cu ei/ele, dar e scârbos!
Dar ce am zis mai sus e valabil pentru Köln sau München. Chiar și puâin mai la sud de Stuttgart e mișto. Dar aici a fost cam lăbăreală. Marea paradă a început la orele 13 și a durat ceva mai puţin de două ore. Atracţii: moși în cabriolete, câteva camioane dărăpănate, unele măști faine… și cam atăt. A… am prins și niște bomboane din mulţime (ceva obicei, mi-e lene să explic). Poze la secţiunea care este.
Avantaj: am avut marţi liber, special pentru tâmpenia asta. Așa că am ieșit luni seara cu Simina și două prietene de-ale ei într-un club. Media de vârstă: vreo 40, și noi am contribuit simţitor la corectură! Din nou highlit-uri: un moș care a stat dezbrăcat toată noaptea (cică vine tot timpul acolo și tot așa e “înbrăcat”), muzică în general proastă, 2-3 travestiţi scârboși și libidinoși, o negresă neagră ca noaptea (n-am mai văzut până acum; era neagră și-n palme… dar foarte bună, frate!), alta, mai mulatră, dar pe prafuri :) și Ralu, care a plecat acasa de vreo cinci ori, dar tot venea înapoi cu un pahar plin. :D
Raport preliminar pentru perioada 1 – 14 ianuarie 2007 (fix două săptămâni, atenţie!):
Minus:
– portofel cu CI, permis, cărţi de vizită și ceva RON; prin Slovacia
– Samsung D600; pe masă în sufrageria comună, mama lor de vecini cumsecade!
– o săptămână circulat pe nașpa cu metroul, amendă posibilă: 40 euro; am fost bou și mi-am uitat abonamentul în Timișoara
– laptop stricat a n-a oară; încă n-am dat cu el de pereţi
– demnitate; “Bună ziua, aș dori să închei un contract de mobil. Am actele în regulă, nu am datorii, n-am dat la nimeni în cap”, “Cererea dvs. a fost refuzată din motive standard” “Mai dă-te-n pula mea!” “Wie, bitte… ?”
– incendiu la 5 metri de camera mea (eh, aici am avut și noroc); covor cenușiu, ușor miros de ars în cameră și haine
– încălzire centrală defectă; măcar mă călesc – e marfă să dormi la 12 grade! :|
Plus:
– prima de Crăciun, venită in ianuarie; slabă consolare.
Cu alte cuvinte: 2007 rules, să-nnebunesc! Și nici nu sunt departe…
Bonus: Încă o poveste de spus nepoţilor care oricum n-or să aibe nervi de mine. Și pozele de după foc, click dreapta-sus ;)
… si sa nu-ti incalzesti camera cu un radiator electric! Asta am invatat aseara. Cum asa? Simplu! Camera unei vecine a luat foc de la exact asa un aparat! Mai multe detalii are Andreea, de la fata locului. Andreea?
Da, Andreea, am preluat legatura. Drama in hotelul Hirsch aseara! Un aparat electrocasnic lasat nesupravegheat era sa provoace o catoastrofa. Propietara camerei a parasit pentru scurt timp incaperea, suficient ca urgia sa se dezlantuie! Camera a luat foc in cateva secunde iar fumul negru a umplut coridoarele. Ceilalti chiriasi au crezut initial ca alarma de incendiu e doar o noua gluma a vecinului lor betiv care o mai pornea din amuzament. Dar de aceasta data, nenorocirea statea sa izbucneasca. Realizand ca nu este o farsa, locatarii au incercat, in naivitatea lor, sa recupereze bunuri din camere. Intunericul cauzat de caderea tensiunii, fumul innecacios si flacarile i-au izgonit pana la urma in strada. Pompierii au intervenit prompt si au izolat incendiul, limitand pagubele. Andreea?
… si acum eu: gluma la o parte, chiar a fost groaznic! Camera de unde a pornit totul a fost la maxim 10 metri de a mea. Norocul meu e ca pe drum mai sunt liftul si un balcon cu acces de pe coridor. Curentul de aer din putul liftului a mentinut flacarile in acea parte a holului. Altfel, cam tot ce am eu pe lumea asta, in afara de cateva tricouri mai naspa si niste blugi vechi ramase in Romania, era pa! Bulan maxim, la fel si panica. E cam aiurea sa te uiti de afara cum flacarile ard la cativa metri de geamul tau, sau sa incerci sa treci prin fumul negru ca la Copsa Mica… Dar am scapat, si asa se incheie inca un capitol nefast din noul an al porcului pulii mele.
Habar n-am cum e la mine in camera acum. Am avut voie aseara doar sa-mi iau niste haine, ca pompierii au izolat etajul din cauza toxinelor din aer. Stiu doar ca nu s-a stricat nimic, dar pute goraznic si geamurile sunt deschise in continuare. Nu stiu daca laptopul e ok, ca era in priza. Dar pana la urma, fuck it! Mai sunt aici, am in continuare 4 pereti, pat si acoperis, si ma bucur ca-am preferat, cu vreo ora inainte de foc, sa ma uit la haioasele preselectii pentru Megastar-ul lor, in loc sa merg la somn, asa cum voiam initial. Poanta zilei: Dieter Bohlen (membru in juriu si extrem de amuzant de meserie) mi-a salvat viata :D Ceea ce va doresc si voua! Are careva un foc? :)
Primul post din 2007! Am intrat in UE! Mi-am pierdut portmoneul tot in UE, respectiv in Slovacia, o tara cam modesta, care m-a gazduit de revel.
Pe langa faptul ca a fost ieftina, excursia asta la ski/baut/integrat a iesit surprinzator de bine. Facand abstractie de zapada artificiala, petele de iarba de pe partii, hotelul cam naspa si chelnerii nepoliticosi, chiar m-am simtit bine.
Avand in vedere conditiile date, solutia a fost: ski ziua (dupa posibilitati), respectiv baut -> iesit seara. In cel mai “tare” club din zona: disco Surprise, care este. Descrierea cea mai potrivita ar fi: va mai amintiti de disco-bar-urile de dupa Revolutie? Diferenta intre alea si Surprise sunt bauturile din bar. Din fericire, aici aveau Jack :D
Revelu’ a inceput anost, pentru ca ne-au izolat intr-o sala mai mica, impreuna cu niste mosi nemtesti si ceva polonezi (cred). Asa ca s-a luat o decizie unanima: bem si ne facem cheful nostru. Logic! Asa ca la 11 ora lor, 12 a noastra, am desfacut primele sticle de sampanie. Ceilalti se uitau ciudat la noi, au aplaudat stangaci si ne-au urat bun-venit in Uniune. Era sa uit: in cele 2 sali in care erau puse mesele, nu se putea fuma (probabil tot din cauza “tineretului” din Germania). Dar oare cin’ si-a aprins trabucul la 12 si a dat tura de onoare? Yup, je! Si nu ma intereseaza parerea nefumatorilor!
Cateva pahare mai tarziu, atmosfera nu numai ca s-a dezmortit, dar s-a incalzit direct! Am intrat in vorba cu o tipa din Polonia care imi amintea de o chelnerita f simpatica mie. Mi-a aratat tatuajul de pe omoplat, incepusem sa discutam chestii-treburi, cand, la un moment dat, apare un tip, o cearta pe limba lor, imi zice “No hands! No hands!” si se tireaza. Reiese ca era sotul ei, si mai au si doi copii! :-P
Am mai incercat sa dansez cu receptionera, dar Victor era deja prezent, asa ca am migrat spre un grup vesel de 8 fete si 2 copii care dansau in cerc. Engleza lor lasa de dorit, dar d-l Razvan a aflat ca sunt din Kiew si ca unul dintre copii (numit fix Valera =)) ) e al uneia dintre tipe. Alte detalii nu stiam si nu contau. Au urmat o zi si-o noapte de incercari de comunicare in engleza lor de balta, dar pana la urma… totul a fost OK :D, mai ales ca mea seamana oarecum cu Kelly Bundy! :)
Restu’ fazelor au fost oricum funny pe moment si pentru ci care le-au prins. Un fel de insider stuff. Daca-mi mai amintesc ceva, o sa mai postez. La fel si pozele… later.
Asadar, sa avem un 2007 la fel de mijto cum mi l-am inceput eu!
Primul fost coleg de liceu (dl. Balint) a reusit sa ne ia prin surprindere cand si-a anuntat nunta. Iar acum, Mihnea a reusit acelasi lucru prin iarna, cand ne-a “plasat” stirea despre nunta, asa, intr-o doara.
Iar 22 iulie a.d. a fost ziua Z… sau eventual N. Am avut bilet de avion rezervat din timp, costum mi-am cuparat odata cu cel de banchet, totul era pregatit pentru Nunta secolului in fosta clasa 12A. Aialalta nunta a secolului era in acelasi timp live la B1TV :-|
Filmul evenimentelor. Numai pe acest site (si pe cel putin inca unul): De dimineata am plecat vitejeste la cununia civila de pe acoperisul mall-ului, numai ca sa constat in 2 minute ca afara e prea cald pt costum, cravata & tot tacamul. Dar am uitat detaliile astea cand am auzit imnul nuptial si mai apoi acel “Va declar…”. Moment emotionant #1
Pana sa trec la petrecerea cu sarit in piscina, trebuie sa amintesc de ceremonia religioasa foarte reusita care s-a celebrat in gradina restaurantului. Foarte intim si cochet; ce mai, de efect! Moment emotionant #2 Parca zicea cineva c-a plouat. Se poate, n-am fost atent la detalii neinsemnate. Am facut poze:
Si acum sa inceapa distractia! Dupa un aperitiv compus din platou rece si whiskey, am continuat cu whiskey. Putin mai incolo am furat mireasa, Dronca si-a luat tzapa la negociere pentru ca i-a fost rusine sa ceara 5 sutiene si o punga de iarba (“Eu nu fac din astea”), asa ca a primit cele 2 sticle de whiskey pe care si le-a dorit… goale, evident. Mai apoi, umplute cu cola rasuflat. Nasol! De el, noi am cam ras. Si am mai baut un pic.
Spre dimineata am cam ajuns cu totii in bazinul din incinta. Unii involuntar, altii de beti, iar recordmanii de mai multe ori. Din nou Dronca in prim-plan. A incercat sa-l arunce pe Godfather Chronos in piscina si a zburat doar el. Again. Tot prin piscina a pierdut si telefonul meu vreo doua linii de pe display, in timp ce portofelul a castigat in greutate, din cauza apei imbibate.
La plecare am bagat banu’ in plic (a fost nunta fara strigare, asa cum este si normal) si am plecat incet-incet spre taxiuri. Moment emotionant #3: “Wow, tocmai s-au casatorit Mihnea cu Emilia!”
Bafta maxima, dragilor!