Category: de zi-cu-zi

Eu înţeleg și respect libertatea presei, dar borala asta scrijelită pe hârtie de budă folosită nu pot s-o tolerez: http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-03-22&id=217933 sau clic aici.

Cine dracu’ i-o fi pus ăstuia (Constantin Dinu, vreun copil din flori, spoit de Procuror după cine știe ce serată literară) tastatura sub degete? Chiar nu verifică nimeni de la Ziua inepţiile scrie de colaboratorii lor? Un asemenea afront adus unui oraș întreg, unei instituţii de învăţământ de talia Politehnicii din Timișoara, unei echipe de fotbal înfiinţată în 1921, unui public sufletist, prezent în același efectiv atât sâmbătă în Centru, cât și la acel 1-8 care a convins definitiv toată România de devotamentul fanilor viola, este intolerabil și inadmisibil într-o ţară cu pretenţii occidental-europene! Bravo, mă, Ziua, te-ai făcut cu afișări pe site! Dar comentariile la articol de ce nu apar? Are 850 de afișări și doar 11 comentarii? Să fim serioși!

Îi doresc autorului, Constantin Dinu, un sincer herpes genital, alături de tradiţionalele urări de “Mori!”

Doriţi s-o luaţi la stânga? Halt! Doar nu credeaţi că-i așa simplu?

am avut de lucru precum negrii pe plantaţie, tractoarele pe ogoare sau deţinuţii la canal. Ier și azi, de exemplu, am stat câte 12 ore la institut, dar nici restul săptămânii n-a fost mai lejeră. Dacă mi s-au băgat șefii la un proiect-fulger, cu termen de o săptămână și volum de muncă pentru vreo lună, eu ce căcat să fac?

Dintre evenimentele săptămânii:

– Ocupat fiind, a trebuit să mănânc la cantina institutului (și nu la universitatea din apropiere, unde mâncarea e muuult mai bună). Așa că am asistat la o premieră gastronomică: parizer pane cu salată de cartofi fără oţet, la felul doi. Lămuriri: nemţii au un sortiment de parizer, “brânză din carne”, care se fierbe în cuburi mari și se consumă ca fel principal. Dar pane n-a mai văzut ochi nemţesc până acum, chiar și colegii mei se mirau. A avut un gust fix neutru, deci mi-a umplut doar stomacul.

– M-am tăiat cvadruplu la mână. În numele știinţei, firește! Și deloc grav, de altfel. Parte a proiectului a fost să cumpărăm, fotografiem, descriem și apoi distrugem ca să descriem mai bine toate tipurile existente de contoare de apă și repartitoare. Partea cu distrusul a fost cea mai tare, pentru că m-am jucat cu bormașine, ciocane, ciocane și mai mari și menghine greoaie. Am demolat tot ce mi-a stat în cale!

– Tot pentru același proiect de vis m-am sacrificat să iau mașina de firmă până într-un orășel din “judeţ” ca să ridic un pachet. Mașina: seria 5 nouă :D, 2.0 diesel :|, combi automatic :(. Cam leneșă, dar tot am reușit 170 în traficul de vineri după-masa ;) Handling beton, sportivă ca orice BMW, șiii… i-Drive-ul nou! Foarte, foarte mijto! OK, am greșit drumul cu ochii pe display, dar navi e dăștept și n-am pierdut decât vreo 5 minute. Destul de multe butoane și comenzi, electronică căcălău (dublă cacofonie, cred :D), de aceea și faza tip “viţel -> poartă nouă”: am căutat vreo 10 minute volumul de la cd-player, ca să-l găsesc lăfăindu-se mare și mândru pe volan. :) Așadar, o excursie agreabilă.

– Tânărul Cristi a venit în interes de servicu prin Württemberg, cu Teo în interes de cumpărături :D, așa că am fugit joi de la lucru să mă întâlnesc cu ei. Döner, alergat prin magazine, probleme cu serverul băncii mele. Dar ieșise soarele după câteva zile de ploi greţoase, așa că a fost de-a dreptul relaxant să mă plimb cu copiii prin centru.

– Joc biliard din ce în ce mai prost.

Atât. Am și niște poze, dar mi-e lene acum. Și am revenit la diacritice, ceea ce vă urez și vouă!

Cred ca nu exista boala mai enervanta decat raceala/gripa! Nu esti suficient de praf sa stai in spital cu perfuzii, dar nici destul de sanatos ca sa te incadrezi in cotidian.

Imi curge nasul ca un robinet defect, tusesc (fumez in continuare, nici o problema!), dupa-masa mi-e un somn de parca as fi tras la jug trei zile; am si-o lista: “doxicilina – dupa mancare, altfel te doare burta. neoangin – 2x zi, nu mananci juma de ora. nu amesteci coldrex cu paracetamol. nu bei bea bixtonim din sticluta!”

Dar totusi nu stau acasa, ca m-as plictisi groaznic. Net pula, din cauza de laptop mort, talkshowuri cu rezumatul stirilor de la ora 5, emisiuni de gatit, teleshopping, Lassie si Jetix. Mai bine vin la lucru, socializez un pic, mai fac si ceva treaba, mai scriu un post aici… :D

Abia astept sa-mi treaca! Ma simt inutil si flasc. Suge rau de tot!

Luna de cacat care a fost ianuarie 2007 s-a incheiat magistral cu o alergatura continua, garnisita cu iesiri nocturne-spre-matinale, toate astea intinse pe toata saptamana trecuta. Medie zilnica de somn: vreo 5 ore.

A trebuit sa stau la cozi ca sa-mi recuperez cardurile declarate pierdute imediat ce ma intorsesem din Slovacia. Am mai stat la niste cozi la politie, pentru buletin, in ciuda faptului ca am mers direct la ceva sef de-acolo, un vesnic ursuz si nemultumit care, la felul cum trateaza oamenii veniti la el in audienta, cred ca s-o fi antrenat in tinerete pentru postul de director de inchisoare. Macar am primit buletinul in 2 zile.

La permis a mers si mai repede. Mi-am facut fisa medicala in 5 minute:

– Citeste randul ala!

– R S 7 F 8… sau B?

– Urmatorul!

… sau: – Faceti, va rog, o genoflexiune (ma conformez). Multumim!

Concluzia e evidenta: sunt apt, chiar si dpv psihologic, pentru a-mi revendica actul pierdut. :) A fost gata in <24h iar oamenii au fost chiar prietenosi. Deci se poate! Un mic record: am reusit sa dau 3 examene intr-o zi! :D Oricum, sesiunea-blitz a mers bine. Dar, impreuna cu umblaturile pentru acte, mi-a mancat cam toata saptamana. Nici nu ma mir ca vineri dupa-masa am picat la pat ca mig-ul. Si am tinut lumea un pic in suspans, ca ramasesem fara baterie. :-P Concluzia: un Cuba Libre bun costa 8 lei in Bunker, se poate plati si in euro, la Galli in pub se monteaza in sfarsit sistemul de ventilatie, in d'arc nu prea-mi mai place si in 30 e fff scump. Abia astept sa ma intorc! :)

Cu alte cuvinte, am ajuns azi inapoi in Germania, si, neavand chef sa fac cumparaturi, am mers sa mananc cina la restaurantul grecesc de vizavi. Faza-i ca eu locuiesc aici de aproape un an si de la geamul meu se vede direct restaurantul, dar n-am avut pana azi curiozitatea sa-l incerc. Recunosc, pizzeriile erau deja inchise :D

Asadar, ma asez, comand la nimereala un platou Olimp si un vin rosu si astept. Initial vine doamna cu o salata greceasca destul de mare. Cica face parte din platou. De foame, incep sa ciugulesc din ea. Pana vine surpriza: un mega-platou cu souvlaki, vreo juma de kil de carne de gyros, doua bucati de carne de porc, un munte de cartofi taranesti, orez si zaziki. Am crezut c-o iau razna! Atat de mult n-am mai mancat de… acu doua saptamani, de la Craciun :) Si a fost asa de bun! Carnea prajita perfect, cartofii gustosi, sosul de la mama lui, vinul exact atat de sec cat imi place mie. Un adevarat ospat!

Si acum ma rostogolesc prin camera :)

De Sf. Ion m-am plictisit groaznic. Probabil si pentru ca a fost duminica. Asa ca mi-am luat playlistu’ la intrebari, sa vad ce muzicanti cu nume Ion, Ioana, John, etc. imi mai populeaza hard-diskul. Am fost surprins sa gasesc destul de multi, iar pe unul dintre ei m-am bucurat mult sa-l reascult. Evident ca vorbesc despre Johnny Cash.

Acum ceva ani stiam de la el exact o piesa: “Ring of Fire”. Apoi a gasit Mitzul pe-undeva “A Boy Named Sue”. Curiozitatea m-a impins sa citesc cate ceva despre viata omului in negru, si mi-a placut! Asa am ajuns sa ascult cu placere muzica lui Cash.

Mai tarziu am uitat de el, apoi a aparut filmul despre viata lui, unde Joaquin Phoenix joaca superb! Asa am reascultat muzica lui Cash. Pentru un timp, dupa aceea am uitat din nou de ea, iar duminica am dat iar play. And it was good! :D Asa ca momentan sunt din nou intr-o faza Man in Black trip. De aici si personalizarile de pe YM: avatarul besztial de mai jos, si statusul Hello, I’m Johnny Cash!

Mi-am amintit ca am si un aparat foto, asa ca int-un moment de plictiseala maxima, m-am apucat sa-l folosesc. Apoi am descarcat si poze mai vechi de pe telefon. Asa a iesit o mini-galerie, la care voi mai lucra. (v. linkul din dreapta sus ;) )

Pe aici trec in fiecare zi in drum spre institut, baga-mi-as ce stiu eu in el de pod cu gaurele! De vis privelistea in gol, nu?