Category: de zi-cu-zi

Tocmai și-a luat compu’ un restart de Dosarele X: stăteam liniștit pe mess și m-am ridicat să pornesc TVu (de la buton, râdeţi! dar mi s-a stricat telecomanda) și când m-am întors spre birou, stupoare!

Comp stins – toate LEDurile oprite -, monitor si boxe, ok. Primul relfex mental a fost “pană de curent”, dar n-avea cum să fie. Așa că am purces la următorul reflex necondiţionat (muie Pavlov cu Laika ta cu tot!) și am mișcat mausu’ => consternare! A pornit hardughia ca și cum aș fi apăsat butonul de power, cu verificare de RAM și tot tacâmul. Repet, n-a fost restart, că era out toată unitatea. No lights, no fans buzzin’, no nothing! Not a good day for science…

Știre pe yahoo news, azi pe la ora 15:00:

“… Basescu, standing with Bush after their talks at this gated seaside complex of villas amid evergreens, endorsed his Bush’s call. …” =)) așa a fost, jur!

Corectura, la câteva ore: “Basescu, standing with Bush after their talks at a gated seaside complex of villas amid evergreens, endorsed Bush’s call.”

Ieri am avut programare la controlul oftalmologic periodic, așa cum îi șade bine unui purtător cuminte de ochelari pentru citit/belit ochii-n monitor. Singura chestie e că depășisem cu câteva luni termenul și doar ușoara durere de cap m-a forţat să caut telefonul cabinetului în agendă. A, ca o nimica toată, aveam și ochii atât de uscaţi uneori, că mă usturau la clipit. Așadar, contol periodic a fost să fie!

Normal că am ajuns la ora programată, dar a trebuit să aștept vreo 35 min să intru la d-na doctor. Irelevant acum (pe moment înjuram întrebându-mă de ce se haloșesc medicii să-și supraaglomereze cabinetele private), important e că doctoriţa mi-a măsurat dioptriile, s-a uitat la ochelarii mei și m-a întrebat câţi ani am. “… 25?” am răspuns îngrijorat.

Cică mi-s obosiţi ochii și dau în miopie din cauza asta (dr: -1,25 st: -1,00), în condiţiile în care ochelarii sunt de +0,5 și +0,25! După ce a înjurat retoric toate calculatoarele și neoanele din lume, m-a rugat să stau vreun sfert de oră cu ceva picături în ochi, ca să-mi dilate pupilele pentru un nou set de măsurători.

Inutil să adaug că eram cu mașina, iar după sfertul ăla de oră vedeam doar forme blurry mișunând prin jurul meu! Oricum, au ieșit mai bine dioptriile a 2a oară, dar am primit un tratament pe 3 luni, după care trebuie să mă prezint din nou pentru evaluarea finală. Om vedea…

De condus spre casă, am condus cu 35 km/h (cred, că nu vedeam decât luminiţe portocalii pe bord) iar cina mea a constat din pete portocalii pe fundal ocru-gălbui, but it tasted alright. Am văzut și vreo 10 min dintr-un meci: Petele Galbene vs Petele Albastre. Pe fundal verde, se-nţelege! Au câștigat albaștrii, zice-se, dar eu aveam deja TVu oprit și vorbeam la telefon formând numere din memorie. E ora 9 seara, noapte bună!

Cam asta a putut formula un grohăitor biped la kissfm: “De la Numaiștiucum, antrenoru de șmecheri, pentru Calu, să calce butonu de panică la bemveu să ajungă mai repede la gagica lui”

I rest my case.

Factura romtelefon pe luna trecută:

Ar mai fi 740 min incluse în două abonamente de mobil și 2-3 sute folosite și de pe rds. Pe lună.

Nimeni n-a spus c-ar fi ușoară relaţia la distanţă, de fapt nimeni nu mi-a spus nimic! M-am ghidat după instinct și am fost răsplătit cum nici nu credeam că se poate mai frumos, așa că profit de orice ocazie pentru a petrece timp cu Mădă. Chiar și la telefon; sau mai ales la telefon, atunci când nu ne vedem.

Cheers, my dear, here’s to us!

… și nu știu matematică! :)

de pe xkcd

Brad – check, sarmale, porcării, piftie, salate, ciorbe – check, decoraţiuni mai mult sau mai puţin chicioase – ckeck, beculeţe – check, zăpadă – aproape check, dar la Timișoara nu prea ninge în general. All set? Nici pe departe, mai lipsește draga mea Mădă. Și dacă ar fi lângă mine zilele astea, toate chestiile enumerate mai sus ar trece pe locul 14!

Am găti amândoi doar ce știm să facem (cu cartofi pai, firește!), am decora un brad mic cu ciudăţenii artsy cumpărate de prin magazine de la mezaninele clădirilor vechi, am sta cuibăriţi la căldură și ne-am uita la filme vechi, am ieși să ne murdărim bocancii prin cei 3cm de zăpadă cu mâzgă, am fugi 2 zile la munte doar ca să ne bucurăm de mirosul de foc din sobă și de vinul fiert à la Mădă, ne-am îmbrăţișa și peria toată ziua.

Până atunci, mai sunt câteva zile până ne vedem. Și ceva timp până să înceapă mass-production la teleportoarele de buzunar. Dar mai avem suficiente vacanţe de Crăciun în faţă, așa că mă gândesc la ele ca să nu mă gândesc toată ziua la tine, dar tot cu tine aș împodobi bradul, așa că tot la tine mă gândesc, și-mi place că-s așa. Abia aștept să ne vedem!

Taguit de Mădă, să vedem ce listă de cadouri aș putea face. Dragă d-le M. Crăciun!, anul ăsta îmi doresc să mai am parte de un Crăciun ca în copilărie, când știam că exiști (no offense, Moșule). Vreau să scriu o scrisoare ca asta, cu carioci colorate pe coli dictando, unde să cer așa: o mașinuţă de poliţie, niște soldaţi și indieni, un joc scrabble cum am văzut la vecini, și dulciuri. Și vreau să abordez lucrurile mai mult cu seninătatea copilului de mai demult, care nu se crampona în detalii sau se încăpăţâna mai mult de cât era cazul.

Până atunci, Moșule, îmi doresc și voi încerca să-mi găsesc următoarele: un hanorac cu glugă și fermoar (mă mulţumesc și cu o bluză de trening adidas cu logoul vechi), niște recipiente pentru ceaiuri, ca mai nou experimentez tot felul de combinaţii de plante uscate, abonamente pe CFR cu sistem de bonusuri pentru clienţi fideli, clăpari noi (deși nu prea cred că reușesc). Și dulciuri, as usual. Multe dulciuri: saloane zaharisite, toblerone și banane, praline și bomboane cu lichior de ciocolată!

tagu pică pe: Miţul și mtX.

Ca să stau liniștit la lucru, ascult muzică. La căști, firește, ca sa nu-i deranjez pe colegii de birou. Cum îmi place să aud un sunet clar, mi-am luat căști aproape-profesioniste cu frecvenţe, aur, chestii, treburi. Se aude impecabil, jos pălăria!, dar există un major setback: dacă înainte de perioada “căști pe urechi L-V” puteam să folosesc lejer un beţișor igienic la două zile, acum e musai să mă curăţ în fiecare seară în urechi! Which leads us to the Q of the day:

Urechile unui DJ cu obiceiuri igienice precare nu sunt cumva hazard (micro)biologic?