inca un blog…

Category: cu alcohol

  • Import

    , și anume de sărbători. Nu sunt de acord cu el. N-o să cumpăr niciodată cadouri de Sf. Valentin, n-o să mulţumesc pentru ce am primit, iar mască de Halloween mi-am pus doar după ce m-am îmbătat. Ceea ce ne duce la subiectul postului prezent:

    Dacă sărbătorile împrumutate se referă la băutură, accept totuși trocul, iar St. Patrick’s Day e ocazia perfectă pentru a bea. Zic și eu ca un n00b care mi-s, că n-am fost in Irlanda, dar am auzit c-ar fi mari beţivi locuitorii acestei verzi și muzicale ţări.

    Notez aici că a trecut nepermis de mult timp de când nu m-am mai mucit în timpul unei săptămâni lucrătoare, șir nefast pe care l-am întrerupt ieri cu Guinness și Tullamore. Dacă mă gândesc bine, am dat la început și scuza jenantă că “beau numa niște bere că mă trezesc mâine devreme”. Dimineaţă mi-am amintit că stingeam șotu de whiskey cu bere. Trist e ca am futut o grămadă de bani nervi neplănuiţi pe apartament, dar asta e din nou o scuză discutabilă, în limita în care îţi pui de-o parte bani pentru băutură.

    A fo’ mișto până la urmă, am primit tot felul de chestii promoţionale verzi (papiion, cravăţi, vestă, pălărie dă leprikon) pe care le-am purtat voios cu toţii șî ne-am pozat cu elele. Apoi am mai băut, am jucat darţ, unde Mădă a câștigat primul ei meci și a ieșit de vreo coișpe ori pe II, am mai băut, ne-am hlizit și am pus ţara la cale.

    Taxiul deja se învârtea cu mine, dar eu mă/ne vedeam în excursie la Barcelona și în public la AC/DC. Cum spuneam, ţara la cale. Să vedem numa’ dacă ne rămân bamii.

    Nu vreau să mai port verde, un timp măcar.

  • Lume lume p2

    Și acum, pentru că sunt la lucru și am timp, completarea postului despre vacanţă:

    Iniţial am plecat pe 27 decembrie la Târnăveni să stau câteva zile la Mădă. Peace and quiet, foarte relaxant, vinuţ și papa.

    La munte am urcat în 30, noi venind dispre Turda pentru a ne reuni cu restul de 20 de “colegi” de Revelion. Pensiunea e în mijlocul Apusenilor, într-un cătun la 8km de orice urmă de asfalt. Au urcat doar mașinile de teren, dar a meritat efortul: decorul e ca din povești! Zăpada, cerul senin (4 zile din 5), căsuţele izolate, săniile cu cai au fost pentru mine ceva inedit, pentru că văzusem așa ceva doar pe vederi până acum!

    (more…)

  • de sezon

    Având în vedere că a trecut deja Crăciunul, nu vă mai spun “Crăciun fericit!”, cu toate că mi-am dorit pentru toată lumea să aibă parte de sărbători liniștite, așa cum și le-au dorit! Mă bazez pe voi că aţi procedat ca atare.

    Eu am mâncat ca porcu’ zilele astea. Și am băut. Acum sunt la Mădă și marţi plecăm lângă peștera Scărișoara din jud. Bihor, pentru Revelion. Sper să fie bine, să prind măcar o zi de ski și să fie zăpadă multă! Și să intrăm beţi într-un nou an mai bun decât toate celelalte la un loc, pentru toată lumea!

    La mulţi ani 2009!

    Total nou: 66860 km.

  • target=”_blank”

    E o comandă pe care o consider de bun simţ atunci când un site are linkuri care direcţionează spre alte www-uri. Și îmi place să-o folosesc și eu în blog, dar se pare că am omis acest aspect în ultimul timp. Îi muţumesc lui Mădă pentru avertizare și mă scuz pentru nefolosirea instrucţiunii. Vă doresc clicăire plăcută în continuare, voi remedia problema post cu post!

  • Team building

    Na c-am fost și eu pt prima dată într-o excurie de genul ăsta. Vreo 4j de colegi (aproape tot departamentul) ne-am îmbarcat joi după-masa în cel mai lent autocar ever și am pornit spre Șuncuiuș, jud. Bihor. Prima seară a fost dedicată continuării activităţii sociale începute de pe autocar, adică băutului. Eu am abandonat lamentabil imediat după cină și am dormit ca un copil până dimineaţa.

    Vineri a fost zi plină, dedictă programului în aer liber. Iniţial credeam că voi avea de-a face cu o mare lăbăreală, un mix de joculeţe gay și teme trase de păr. Aveam să fiu contrazis de programul dus la extrem de organizatori. Ne-am obișnuit cu toţii repede cu ploaia destul de deasă și enervantă; de fapt am și uitat de ea imediat ce am început să interpretăm “indiciile” pentru traseu. Întreg programul a fost de fapt structurat ca un quest: fiecare echipă trebuia să se orienteze pe harta zonei pentru a interpreta bileţele răzleţe gen: “Caută castelul unde începe povestea” sau “Drumul vă poartă peste…”.

    Ne-am pierdut de câteva ori, sub privirile amuzate ale trainerului care ne-a însoţit, am trecut de prea mult ori un pod foarte șubred, ne-am băgat prin peșteri, ne-am udat până-n cur, ne-am făcut vânătăi de la paintball, dar a fost foarte mișto. Am reușit, în ciuda fricii de înălţime, să mă dau cu tiroliana și să cobor în rapel, dar nu am putut să mă strecor prin cele mai strâmte tuneluri din peșteri. Sunt și claustrofob. Dar am mărșăluit toată ziua prin ploaie și pe poteci înguste, am alunecat în râu și nu mi-a păsat, deci sunt mulţumit de mine :D

    Nu mai contează că vineri seara am băut și sâmbătă mai că dormeam la training-ul de managementul conflictelor, sau că vremea a fost prea nașpa ca să facem baie ziua în piscina hotelului. Mi-a plăcut excursia, am făcut 2 lucruri pe care, în mod normal, nu le-aș fi încercat și m-am întors un pic mai încrezător în je decât înainte.

    Bonus: Coarda pentru tiroliană era întinsă peste o râpă și avea plecarea de la vreo 40m înălţime, lungimea de vreo 70m și sosirea cu vreo 10m mai jos. Poate nu pare mult, dar când ești în ham și ajungi la marginea (mini)prăpastiei, îţi vine să te dai cu curul de pământ. Ceea ce am și făcut la propriu, din reflex. Apoi m-am aruncat direct în gol într-un fel de acţiune tip fie ce-o fi, și am traversat valea înjurând în gura mare, adrenalina fiind de vină pentru reacţia asta.

    Alţi 480 km + vreo 15 pe jos => Total nou: 53481 km 

  • B’Estival 2007

    Recunosc că m-a atras line-up-ul, dar m-am dus cu o doză mare de scepticism la București. “Ce poate să iasă dintr-un festival organizat în România?”. Din fericire, am fost contrazis fără drept de apel. Organizarea a fost impecabilă, de la plata cu fise, la toaletele arhisuficiente și standurile generoase de bere, totul a fost bine pus la punct. Un minus pentru micile probleme de sonorizare, dar oricum, impresia generală e una absolut pozitivă. Să trecem la subiect: (more…)

  • 3 chestii

    Din lene excesivă, consemnez trei lucruri de-o dată:

    – Concert Niște Băieţi în Bunker

    Mi-e ciudă că a fost în acceași seară cu România-Slovacia. Chiar și în birtul unde au cântat s-a proiectat meciul, așa că am așteptat o oră jumate în plus. Dar nevermind, cântarea a fost super tare! Băieţii fac cover-uri skapunk după șlagăre vechi, solistul are voce excelentă și instrumentaţia e pe măsură. Am sărit, am cântat până am răgușit, m-am moșit cu sticla de bere în mână (duș pt restu’, am uitat s-o las pe masă :D ). N-a mai contat lumea puţină sau repertoriul restrâns; m-am simţit super, a fost ca la un chef din liceu. Mai vreau!

    nistebaieti
    Singura poză reușită de telefonul meu supraapreciat.

    – Deko Cafe, de data asta în aer liber și cu doar 2 reprezentanţi

    D’arc a făcut 5 anișori, sărbătoriţi cu party 24h și show de stand-up. Singura chestie, pe care nici băieţii de la Deko n-o știau: scena era amenajată pe terasa d’arc din Unirii. Respectiv, loc public, în contradicţie cu repertoriul licenţios al trupei. Până la urmă totul a fost OK și am auzit surprinzător de multe poante noi, dat fiind intervalul scurt de la ultimul show la care am fost. S-au abţinut ei să înjure, au prestat pt prima dată în public, dar a ieșit bine. După, am mai băut un păhărel cu ei, am mai povestit, ne-am mai uitat după femei, cu Teo. Și am ajuns iar beat acasă.

    Bonus: Costel n-a mai avut voie la Timișoara, din cauza serii de data trecută! :) Au fost doar Vio și Teo. Ultimul ne-a și “mulţumit” pe scenă pentru turneul din seara respectivă.

    – Nintendo wii

    Flavius pleacă să lucreze în Germania, motiv pt care ne-a tot chemat la el să “sărbătorim”. Ne-am adunat până la urmă sâmbăta trecută și, în loc să ne îmbătăm ca porcii, ne-am îmbătat average și n-am jucat toată noaptea wii. Trebuie să spun blod și italic: wii e foarte tare! Poate și pentru că i-am bătut pe toţi la tenis :D Care a fost și atracţia serii; am mai jucat și alte chestii (box, de ex. dar e cam greoi și obosești ca un sclav) dar tenisul a fosr rupere! Cred că am rezistat mult peste o oră neînvins. I am the king of wii tennis! :> Dar am și acum febră musculară în tot braţul stăng, și la un mușchi de care nici nu știam, în dreptul rinichiului drept, pe undeva :) Nu contează, a fost faină seara, cu toate că alţii nu sunt de acord. :P

  • Baziaș

    Am fost weekend-ul trecut pe Dunăre, la Baziaș, într-o pensiune găsită de tânărul Bilţiu înainte de 1 mai. Plecat fără mari pretenţii sau cu vreun chef major, am lăsat în urmă furtuna din Timișoara și am luat-o spre graniţa cu sârbii. Până să ajungem la pensiune, dispăruseră toţi norii și am parcat pe malul Dunării pe 20 și ceva de grade foarte plăcute.

    Au fost 3 zile faine, m-am simţit excelent, am mâncat bine (preponderent pește, bineînţeles), am băut, am lenevit la soare. Dar, cel mai important, m-am dat în și pe lângă barcă toată ziua! Cristi și Cipi au venit cu minunatele ambarcaţiuni la ei, așa că toată lumea s-a distrat pe apă. Accesorii: colac, surf, skiuri și multă benzină.

    Cele mai tari senzaţii sunt pe surf, că e și-așa o scândură instabilă, plus că viteza cu care te tractează barca nu-ţi permite să te ţii de nimic sau să îndrăznești să stai în picioare. Dar skiul nautic mi-a plăcut cel mai mult. Am reușit să mă ridic din prima din apă și m-am ţinut bine! Singura căzătură a intervenit câteva minute mai târziu, cănd mi-au cedat toţi mușchii din corp :D O tură cu skiurile pe apă e cât o săptămână de tras la fiare. Efortul e incredibil de mare, dar și răsplata pe măsură! Abia aștept să mai încerc.

    Faza serii: Jack Fish. Ingrediente: 100ml Jack, 1buc pește, același pahar. Se bea, că doar nu facem risipă! :)

    Cam ăsta a fost, pe scurt, sfărșitul meu de săptămână. Aici pozele cu peisajul mijto, beţivii și ţestoasa.

  • Revelion 2007

    Primul post din 2007! Am intrat in UE! Mi-am pierdut portmoneul tot in UE, respectiv in Slovacia, o tara cam modesta, care m-a gazduit de revel.

    Pe langa faptul ca a fost ieftina, excursia asta la ski/baut/integrat a iesit surprinzator de bine. Facand abstractie de zapada artificiala, petele de iarba de pe partii, hotelul cam naspa si chelnerii nepoliticosi, chiar m-am simtit bine.

    Avand in vedere conditiile date, solutia a fost: ski ziua (dupa posibilitati), respectiv baut -> iesit seara. In cel mai “tare” club din zona: disco Surprise, care este. Descrierea cea mai potrivita ar fi: va mai amintiti de disco-bar-urile de dupa Revolutie? Diferenta intre alea si Surprise sunt bauturile din bar. Din fericire, aici aveau Jack :D

    Revelu’ a inceput anost, pentru ca ne-au izolat intr-o sala mai mica, impreuna cu niste mosi nemtesti si ceva polonezi (cred). Asa ca s-a luat o decizie unanima: bem si ne facem cheful nostru. Logic! Asa ca la 11 ora lor, 12 a noastra, am desfacut primele sticle de sampanie. Ceilalti se uitau ciudat la noi, au aplaudat stangaci si ne-au urat bun-venit in Uniune. Era sa uit: in cele 2 sali in care erau puse mesele, nu se putea fuma (probabil tot din cauza “tineretului” din Germania). Dar oare cin’ si-a aprins trabucul la 12 si a dat tura de onoare? Yup, je! Si nu ma intereseaza parerea nefumatorilor!

    Cateva pahare mai tarziu, atmosfera nu numai ca s-a dezmortit, dar s-a incalzit direct! Am intrat in vorba cu o tipa din Polonia care imi amintea de o chelnerita f simpatica mie. Mi-a aratat tatuajul de pe omoplat, incepusem sa discutam chestii-treburi, cand, la un moment dat, apare un tip, o cearta pe limba lor, imi zice “No hands! No hands!” si se tireaza. Reiese ca era sotul ei, si mai au si doi copii! :-P

    Am mai incercat sa dansez cu receptionera, dar Victor era deja prezent, asa ca am migrat spre un grup vesel de 8 fete si 2 copii care dansau in cerc. Engleza lor lasa de dorit, dar d-l Razvan a aflat ca sunt din Kiew si ca unul dintre copii (numit fix Valera =)) ) e al uneia dintre tipe. Alte detalii nu stiam si nu contau. Au urmat o zi si-o noapte de incercari de comunicare in engleza lor de balta, dar pana la urma… totul a fost OK :D, mai ales ca mea seamana oarecum cu Kelly Bundy! :)

    Restu’ fazelor au fost oricum funny pe moment si pentru ci care le-au prins. Un fel de insider stuff. Daca-mi mai amintesc ceva, o sa mai postez. La fel si pozele… later.

    Asadar, sa avem un 2007 la fel de mijto cum mi l-am inceput eu!

  • Hanover

    Am ajuns atat de departe si cu atatea ocolisuri (drumul facut ar fi un indciu) doar sa ma intalnesc cu Cali si Andrada, care erau acolo pt. expozitia de tehnica. Plus ca era o ocazie taman buna sa ajung si mai in nordul Germaniei. Am gasit:
    Un oras (aproape in intregime) din caramida rosie. Case, trotuare, statii de metrou… tot! Ciudat. Dar frumos, avand in vedere ca e plin de cladiri vechi… pe dracu. Totul a fost reconstruit dupa al 2lea razboi mondial. Dupa bombardamente au mai stat in picioare exact 3 (trei) cladiri in Hanovra:

    click.JPG

    Au mai ramas prin oras cateva ruine de pe-atunci, au inscriptionat data si ora la care au fost distruse, sa-si aminteasca si tineretul de cei morti aiurea:

     

    Aegidienkirche.JPG

    Am mai baut bere din sticla:

     

    bere.JPG

    Si am vazut muzeul caricaturii (mijto rau de tot, Wilhelm Busch e genial), am mers vreo 3 miliarde de km pe jos prin orasul care se numeste Messe (spatiul pt. expozitii) si din Expo Hanover n-am vazut decat 3 sali din vreo 2j si ceva. O sala din aia e cat Romexpo, iar intre ele se merge numai cu autobuzul!

    Concluzia: a fost fain, chiar si cazarea intr-un fel de camin pentru tineri calatori cu rucsacul in spate (Jugendherberge). Sa vedem unde ajung data viitoare… (de fapt am si fost deja altundeva, se vede si din ultima enumerare de km; dar mi-e lene acum sa scriu si nici n-am poze).