inca un blog…

Author: Mihi

  • O saptamana acasa

    Luna de cacat care a fost ianuarie 2007 s-a incheiat magistral cu o alergatura continua, garnisita cu iesiri nocturne-spre-matinale, toate astea intinse pe toata saptamana trecuta. Medie zilnica de somn: vreo 5 ore.

    A trebuit sa stau la cozi ca sa-mi recuperez cardurile declarate pierdute imediat ce ma intorsesem din Slovacia. Am mai stat la niste cozi la politie, pentru buletin, in ciuda faptului ca am mers direct la ceva sef de-acolo, un vesnic ursuz si nemultumit care, la felul cum trateaza oamenii veniti la el in audienta, cred ca s-o fi antrenat in tinerete pentru postul de director de inchisoare. Macar am primit buletinul in 2 zile.

    La permis a mers si mai repede. Mi-am facut fisa medicala in 5 minute:

    – Citeste randul ala!

    – R S 7 F 8… sau B?

    – Urmatorul!

    … sau: – Faceti, va rog, o genoflexiune (ma conformez). Multumim!

    Concluzia e evidenta: sunt apt, chiar si dpv psihologic, pentru a-mi revendica actul pierdut. :) A fost gata in <24h iar oamenii au fost chiar prietenosi. Deci se poate! Un mic record: am reusit sa dau 3 examene intr-o zi! :D Oricum, sesiunea-blitz a mers bine. Dar, impreuna cu umblaturile pentru acte, mi-a mancat cam toata saptamana. Nici nu ma mir ca vineri dupa-masa am picat la pat ca mig-ul. Si am tinut lumea un pic in suspans, ca ramasesem fara baterie. :-P Concluzia: un Cuba Libre bun costa 8 lei in Bunker, se poate plati si in euro, la Galli in pub se monteaza in sfarsit sistemul de ventilatie, in d'arc nu prea-mi mai place si in 30 e fff scump. Abia astept sa ma intorc! :)

  • leapsa

    Cica trebuie sa scriu ceva acum: “5 secrete, sau mai bine zis 5 lucruri mai putin cunoscute despre mine.” De la Mitzul himself. Asadar:
    1. Am o caseta cu Scatman cumparata de la Saturn acum vreo 12 ani. Cand mi-au gasit-o dragii mei prieteni, mi-era rusine cu ea si am zis ca-i a lu’ sor’-mea. Asta este, imi placea albumul, dar trebuia sa ma reabilitez in fata turmei de hiene.

    2. Trebuie sa-mi tund parul din nas cam la 2-3 spatamani.

    3. Beat fiind, era sa distrug ceea ce urma sa devina trademark pentru MS. Dar dormea sub biroul gazdei, si era incepator cu perciunii, ce sa fac?

    4. Am un semn din nastere pe buca stanga. Pe care n-am poreclit-o Gorbaciov.

    5. Cred ca ma enerveaza lepsele astea, dar inca nu m-am hotarat. Asa ca nu mai ziceti la nimeni! ;)

    There! Tag: gavozdita, si badea Vasîle (daca nu-i tocmai in transhumanta).

  • Tot raul…

    … spre ma-sa! Fiind in Germania, m-as fi asteptat sa se fi renovat de la sine tot hotelul in 2 zile. Eh, n-a fost asa. De fapt nu s-a intamplat mai nimic. Au fost niste muncitori saptamana trecuta, au smuls vreo 5 metri patrati de mocheta, au tencuit 3 metri de coridor si… cam atat. Nu stiu ce sa zic.

    La lucru agitatie mare, nimeni nu stie ce face celalalt, aflu detalii de ultim minut… dupa ce a trecut ultimul minut. Chestii d-astea. Macar maine-mi iau zborul spre casa! Vine la fix mini-vacanta asta.

    Siii… mi-am luat telefon nou, D900! Nu-i pasa nimanui, stiu, dar eu chiar ma bucur. Am reusit bineinteles sa-mi fac si abonament. Cu alt titular :) Multam, Simina!

    Fuck January 2007! Abia astept sa se termine luna asta de cocos! Ma-mbat ca de Revelion pe 1 febriarie! :D

    Am mai adaugat si niste poze faine, sa crape de ciuda aia care n-au vazut inca zapada!

  • Bonusz

    Pentru ca nu stiu de ce nu merge codul de embed pentru obiecte youtube, puteti sa dati click aici pentru filmul de a doua zi.

  • Evaluarea pagubelor

    Raport preliminar pentru perioada 1 – 14 ianuarie 2007 (fix două săptămâni, atenţie!):

    Minus:

    – portofel cu CI, permis, cărţi de vizită și ceva RON; prin Slovacia

    – Samsung D600; pe masă în sufrageria comună, mama lor de vecini cumsecade!

    – o săptămână circulat pe nașpa cu metroul, amendă posibilă: 40 euro; am fost bou și mi-am uitat abonamentul în Timișoara

    – laptop stricat a n-a oară; încă n-am dat cu el de pereţi

    – demnitate; “Bună ziua, aș dori să închei un contract de mobil. Am actele în regulă, nu am datorii, n-am dat la nimeni în cap”, “Cererea dvs. a fost refuzată din motive standard” “Mai dă-te-n pula mea!” “Wie, bitte… ?”

    – incendiu la 5 metri de camera mea (eh, aici am avut și noroc); covor cenușiu, ușor miros de ars în cameră și haine

    – încălzire centrală defectă; măcar mă călesc – e marfă să dormi la 12 grade! :|

    Plus:

    – prima de Crăciun, venită in ianuarie; slabă consolare.

    Cu alte cuvinte: 2007 rules, să-nnebunesc! Și nici nu sunt departe…

    Bonus: Încă o poveste de spus nepoţilor care oricum n-or să aibe nervi de mine. Și pozele de după foc, click dreapta-sus ;)

  • Sa nu fugi cu foarfecele in mina!

    … si sa nu-ti incalzesti camera cu un radiator electric! Asta am invatat aseara. Cum asa? Simplu! Camera unei vecine a luat foc de la exact asa un aparat! Mai multe detalii are Andreea, de la fata locului. Andreea?

    Da, Andreea, am preluat legatura. Drama in hotelul Hirsch aseara! Un aparat electrocasnic lasat nesupravegheat era sa provoace o catoastrofa. Propietara camerei a parasit pentru scurt timp incaperea, suficient ca urgia sa se dezlantuie! Camera a luat foc in cateva secunde iar fumul negru a umplut coridoarele. Ceilalti chiriasi au crezut initial ca alarma de incendiu e doar o noua gluma a vecinului lor betiv care o mai pornea din amuzament. Dar de aceasta data, nenorocirea statea sa izbucneasca. Realizand ca nu este o farsa, locatarii au incercat, in naivitatea lor, sa recupereze bunuri din camere. Intunericul cauzat de caderea tensiunii, fumul innecacios si flacarile i-au izgonit pana la urma in strada. Pompierii au intervenit prompt si au izolat incendiul, limitand pagubele. Andreea?

    … si acum eu: gluma la o parte, chiar a fost groaznic! Camera de unde a pornit totul a fost la maxim 10 metri de a mea. Norocul meu e ca pe drum mai sunt liftul si un balcon cu acces de pe coridor. Curentul de aer din putul liftului a mentinut flacarile in acea parte a holului. Altfel, cam tot ce am eu pe lumea asta, in afara de cateva tricouri mai naspa si niste blugi vechi ramase in Romania, era pa! Bulan maxim, la fel si panica. E cam aiurea sa te uiti de afara cum flacarile ard la cativa metri de geamul tau, sau sa incerci sa treci prin fumul negru ca la Copsa Mica… Dar am scapat, si asa se incheie inca un capitol nefast din noul an al porcului pulii mele.

    Habar n-am cum e la mine in camera acum. Am avut voie aseara doar sa-mi iau niste haine, ca pompierii au izolat etajul din cauza toxinelor din aer. Stiu doar ca nu s-a stricat nimic, dar pute goraznic si geamurile sunt deschise in continuare. Nu stiu daca laptopul e ok, ca era in priza. Dar pana la urma, fuck it! Mai sunt aici, am in continuare 4 pereti, pat si acoperis, si ma bucur ca-am preferat, cu vreo ora inainte de foc, sa ma uit la haioasele preselectii pentru Megastar-ul lor, in loc sa merg la somn, asa cum voiam initial. Poanta zilei: Dieter Bohlen (membru in juriu si extrem de amuzant de meserie) mi-a salvat viata :D Ceea ce va doresc si voua! Are careva un foc? :)

  • M-am ingrasat spontan 2 kile :))

    Cu alte cuvinte, am ajuns azi inapoi in Germania, si, neavand chef sa fac cumparaturi, am mers sa mananc cina la restaurantul grecesc de vizavi. Faza-i ca eu locuiesc aici de aproape un an si de la geamul meu se vede direct restaurantul, dar n-am avut pana azi curiozitatea sa-l incerc. Recunosc, pizzeriile erau deja inchise :D

    Asadar, ma asez, comand la nimereala un platou Olimp si un vin rosu si astept. Initial vine doamna cu o salata greceasca destul de mare. Cica face parte din platou. De foame, incep sa ciugulesc din ea. Pana vine surpriza: un mega-platou cu souvlaki, vreo juma de kil de carne de gyros, doua bucati de carne de porc, un munte de cartofi taranesti, orez si zaziki. Am crezut c-o iau razna! Atat de mult n-am mai mancat de… acu doua saptamani, de la Craciun :) Si a fost asa de bun! Carnea prajita perfect, cartofii gustosi, sosul de la mama lui, vinul exact atat de sec cat imi place mie. Un adevarat ospat!

    Si acum ma rostogolesc prin camera :)

  • Hello, I’m Johnny Cash!

    De Sf. Ion m-am plictisit groaznic. Probabil si pentru ca a fost duminica. Asa ca mi-am luat playlistu’ la intrebari, sa vad ce muzicanti cu nume Ion, Ioana, John, etc. imi mai populeaza hard-diskul. Am fost surprins sa gasesc destul de multi, iar pe unul dintre ei m-am bucurat mult sa-l reascult. Evident ca vorbesc despre Johnny Cash.

    Acum ceva ani stiam de la el exact o piesa: “Ring of Fire”. Apoi a gasit Mitzul pe-undeva “A Boy Named Sue”. Curiozitatea m-a impins sa citesc cate ceva despre viata omului in negru, si mi-a placut! Asa am ajuns sa ascult cu placere muzica lui Cash.

    Mai tarziu am uitat de el, apoi a aparut filmul despre viata lui, unde Joaquin Phoenix joaca superb! Asa am reascultat muzica lui Cash. Pentru un timp, dupa aceea am uitat din nou de ea, iar duminica am dat iar play. And it was good! :D Asa ca momentan sunt din nou intr-o faza Man in Black trip. De aici si personalizarile de pe YM: avatarul besztial de mai jos, si statusul Hello, I’m Johnny Cash!

    johnny_cash.gif

  • Revelion 2007

    Primul post din 2007! Am intrat in UE! Mi-am pierdut portmoneul tot in UE, respectiv in Slovacia, o tara cam modesta, care m-a gazduit de revel.

    Pe langa faptul ca a fost ieftina, excursia asta la ski/baut/integrat a iesit surprinzator de bine. Facand abstractie de zapada artificiala, petele de iarba de pe partii, hotelul cam naspa si chelnerii nepoliticosi, chiar m-am simtit bine.

    Avand in vedere conditiile date, solutia a fost: ski ziua (dupa posibilitati), respectiv baut -> iesit seara. In cel mai “tare” club din zona: disco Surprise, care este. Descrierea cea mai potrivita ar fi: va mai amintiti de disco-bar-urile de dupa Revolutie? Diferenta intre alea si Surprise sunt bauturile din bar. Din fericire, aici aveau Jack :D

    Revelu’ a inceput anost, pentru ca ne-au izolat intr-o sala mai mica, impreuna cu niste mosi nemtesti si ceva polonezi (cred). Asa ca s-a luat o decizie unanima: bem si ne facem cheful nostru. Logic! Asa ca la 11 ora lor, 12 a noastra, am desfacut primele sticle de sampanie. Ceilalti se uitau ciudat la noi, au aplaudat stangaci si ne-au urat bun-venit in Uniune. Era sa uit: in cele 2 sali in care erau puse mesele, nu se putea fuma (probabil tot din cauza “tineretului” din Germania). Dar oare cin’ si-a aprins trabucul la 12 si a dat tura de onoare? Yup, je! Si nu ma intereseaza parerea nefumatorilor!

    Cateva pahare mai tarziu, atmosfera nu numai ca s-a dezmortit, dar s-a incalzit direct! Am intrat in vorba cu o tipa din Polonia care imi amintea de o chelnerita f simpatica mie. Mi-a aratat tatuajul de pe omoplat, incepusem sa discutam chestii-treburi, cand, la un moment dat, apare un tip, o cearta pe limba lor, imi zice “No hands! No hands!” si se tireaza. Reiese ca era sotul ei, si mai au si doi copii! :-P

    Am mai incercat sa dansez cu receptionera, dar Victor era deja prezent, asa ca am migrat spre un grup vesel de 8 fete si 2 copii care dansau in cerc. Engleza lor lasa de dorit, dar d-l Razvan a aflat ca sunt din Kiew si ca unul dintre copii (numit fix Valera =)) ) e al uneia dintre tipe. Alte detalii nu stiam si nu contau. Au urmat o zi si-o noapte de incercari de comunicare in engleza lor de balta, dar pana la urma… totul a fost OK :D, mai ales ca mea seamana oarecum cu Kelly Bundy! :)

    Restu’ fazelor au fost oricum funny pe moment si pentru ci care le-au prins. Un fel de insider stuff. Daca-mi mai amintesc ceva, o sa mai postez. La fel si pozele… later.

    Asadar, sa avem un 2007 la fel de mijto cum mi l-am inceput eu!

  • click!

    Mi-am amintit ca am si un aparat foto, asa ca int-un moment de plictiseala maxima, m-am apucat sa-l folosesc. Apoi am descarcat si poze mai vechi de pe telefon. Asa a iesit o mini-galerie, la care voi mai lucra. (v. linkul din dreapta sus ;) )