Barcelona, 1 Mai, povestioara

Și am ajuns în sfârșit la Barcelona! 

Ziua 0 – Început cu stângul: avionul care trebuia să ne ducă în Spania a întârziat să ajungă din cursa de Italia în care era folosit înainte de drumul nostru, așa că am decolat cu aproape 2 ore mai târziu! Zborul a fost, totuși, nesperat de scurt și ne-a plăcut amandurora să ne uităm la luminiţele de jos, că altceva nu prea ai ce să vezi în bezna nopţii. Aterizăm în Catalunia, prima impresie: transportul de la aeroport e excelent, fără îmbulzeală sau aglomeraţie în autobuz, și relativ ieftin. Metroul e cel mai rapid și interesant mijloc de transport, ziua nu trec 3 minute între trenuri. Poţi cumpăra cartele pentru călătorii de grup și ieși mai avantajos.

Cum am ajuns în oraș, am facut o plimbare nocturnă pe Las Ramblas, unde englezii veniţi pentru Barça – Chelsea se pregăteau să plece din Spania, dar nu înainte de a agăţa niște consiliere în probleme intime care populau bulevardul. Noi ne-am văzut liniștiţi de plimbarea care ne-a dus la Port Vell. Rupţi de oboseală, ne-am întors la hostel. Spre surprinderea noastră – sau nu – acolo lucrau niște români care s-au purtat onorabil cu noi, ca și cu ceilalţi cazaţi, chiar ne-au dat cafea for free în ziua plecării.

Ciutat Vella e districtul unde am stat, care include și Barri Gotic, cel mai cool cartier din Barcelona! Corect, e cartierul vechi, cu case și biserici înghesuite și presărate cu repere ale stilului care dă numele zonei.

Ziua 1 – plimbare pe Ramblas până la port, și o vizită la acvariu. Nu e nimic deosebit acvariul, doar dacă ești un puști de 8 ani care nu a descoperit încă jocurile pe calculator, dar cum la acvariul din Constanţata Mădă nu a fost niciodată, am zis să pierdem vremea pe acolo. Cel mai fain e tunelul care traversează bazinul rechinilor, ocazie numa’ bună de-a te fotografia cu ei, cum îi șade bine oricărui turist. Am văzut pinguinii și niște viermișori lungi care se ascundeau în nisip când te apropiai de borcanul lor. Finalul a fost reprezentat de o pozî în gura albastră cu dinţi mari de la intrare, și încă una cu un amfibian ciudat cu tentă de fosilă.

Dupa ce am plecat de la acvariu, am mâncat o îngheţată, Mădă și-a cumpărat ochelari de soare de la “ilegali” și am zăcut pe iarbă în Parc de la Ciutadella. Am mâncat la greci, apoi ne-am îndreptat spre Arcul de Triumf și ne-am mai flendurat prin Barri Gotic, vizitând inclusiv vechea catedrală și târgul de vechituri din piaţa veche. Seara s-a încheiat apoteotic cu beri la taverna Oaia Neagră, unde am primit și ronţăieli la băutură (popcorn), deși spaniolii se pare că dau și gustări gratis, dar catalanii sunt cică mai zgârciţi.

Ziua 2 – Plaça de la Seu, curtea mănăstirii din vechea catedrală, Carrer de la Bisbe, Santa Maria del Mar, toate gotice, din cartierul gotic. E fascinant să vezi munca unor oameni care pe la 1300 sculptau altare din piatră și lemn! Bineînţeles că am așteptat ca nebunii să ajungem la capodopera lui Antoni Gaudi, Sagrada Família. Ne-am luat o pauză de paella cu fructe de mare, apoi am urcat în turnurile alea de 100m care își așteaptă “frăţiorii” de peste 150m. Imensa clădire este încă neterminată, deși se lucrează la ea din 1882. Motivul: finanţarea e exclusiv privată, la dorinţa arhitectului, de aceea se mișcă așa de greu lucrările, raportat la posibilităţile secolului XXI.

Numele complet este Temple Expiatori de la Sagrada Família iar Gaudi a lucrat la ea peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viaţă fiind dedicaţi în exclusivitate acesteia. Gaudi era probabil nebun, dar avea la dispoziţie sponsorizări dinspre “fanii” mai avuţi, printre care și Güell, un magnat catalan al vremii. Înălţimea totală a catedralei, de peste 170m, este cu un metru mai mică decât a dealurilor de lângă Barcelona, deoarece arhitectul nu considera că lucrarea sa ar avea voie să fie mai mare decât cea a lui Dumnezeu.

Am urcat cu liftul până într-unul dintre cele 8 turnuri finalizate și am coborât pe niște trepte în formă de spirală ADN. Evident că ni s-a facut rău când am ajuns jos, dar am decis să ne continuăm periplul spre cel mai frumos cartier al orașului, cel din zona Parc Güell. Parcul în sine e pe vârful unui deal, la care te duc scări rulante montate pe stradă. Am ales intrarea în parc dinspre Gran Placa Circular, cu al său “șarpe” din mozaic, adică cea mai lungă bancă din lume. Ne-am fotografiat apoi cu șopârla și ne-a prins ploaia chiar la Sala Hipostila. Nu am mai intrat la Casa Museu Gaudi, dar am apucat să vedem “valurile” și o drăgălașă casă mov, also spotted 2 years ago. Am băut o cafea pe seară și am terminat ziua prin birturi, din nou.

  

Ziua 3 – 1 Mai! Ai pus berea la rece, ai curăţat cartofii? Micii sunt condimentaţi? Așa, și? Noi nu!

După obisnuita ţigară de dimineaţă, un mic dejun nu foarte consistent și poze în balcon, ne mobilizăm să coborâm pe Ramblas. Ploua, dar mergem totuși spre Placa del Rey, facem o poză și – surpriză – gata ploaia! Soare, cald, 25 de grade. Numa’ bun, că urmează să urcăm în columna lui Columb ca să vedem orașul spre toate punctele cardinale.

La Basilica de la Mare de Deu de la Merce am nimerit fix la o nuntă, așa că am băut o bere la Placa dels Traginers. Printre rânduri am văzut și un miting de 1 Mai al comuniștilor, care protestau împotriva șomajului. Drumul ne duce mai departe spre zona Eixample, foarte spilcuită, foarte posh. Ne plimbăm pe bulevardul Passeig de Gracia spre Casa Lleo Morera și continuăm cu Casa Battlo, a lui Gaudi, unde nu am intrat, că era o coadă infernală. Damn tourists! La casa Mila (sau Pedrera) e coadă și mai mare, așa că ne limităm iar la poze cu faţada.

Ne îndreptăm încet încet spre plaja din Barceloneta. Mediterana e acolo, e udă și e rece. Nisipul ne intră prin buzunare și pantofi așa că tragem altă poză și pornim spre fântânile cântătoare. Metrou spre Placa d’Espanya, vedem Arenas de Barcelona, o fostă arenă pentru coride, acum viitor mall. Pe înserat începe și spectacolul de la Font Magica: fântâni arteziene sincronizate cu muzică și joc de lumini. Vreo 3 compoziţii clasice și pe final, Bareloooonaaaa, cu d-na Caballe și Freddie! Înregistraţi, firește. 

Urcăm mai departe pe Montjuic, spre satul olimpic. Stadionul e grandios, cu adevărat desenat pentru mai festivităţi. E din piatră albă, masiv și impunător. Tribuna oficială te întâmpină cu două turnuri și statuia unei calești romane. Singura notă discordantă o face silueta modernă a fostei torţe olimpice. Deja e noapte, dar găsim un fel de muzeu al satului – El Poble Espanyol, deschis până târziu, așa că intrăm curioși. Și nu degeaba, “aranjamentul” e impecabil: include mici cartiere și străduţe, terase, magazine și clădiri foarte frumoase de pe tot teritoriul Spaniei. Încheiam seara înapoi în Raval, la altă tavernă, de unde ne-au dat afară pe la 3 dimineaţa.

Ziua 4 – Cum e ultima zi, nu avem mult timp să ne plimbăm prea departe, așa că de la pensiunea Bahia, căsuţa noastră pentru cele 4 nopţi, mergem în (probabil) cea mai mare piaţă de alimente din Barcelona: La Boqueria (Mercat St. Josep). Belim ochii la bunătăţi, cumpărăm fructe proaspete și niște sucuri, apoi salivăm la pești și terminăm cu un prânz și șoping de suvenire prin Barri Gotic.

Am încercat să bem o bere în Hard Rock Cafe, care e de căcat, pentru că nu se fumează niciunde, era plin ca la bâlci (inclusiv cu copii mici și urlători), pute a ceapă călită, te obligă să cumperi mâncare ca să stai la masă (halal “café”) și are doar vreo 10 taburete la bar unde poţi doar să bei. Un plus totuși: aspectul și concertele/videoclipurile care rulează pe n televizoare. Trecem spre Portal de l’Angel apoi ne plimbăm până la piaţa Pi (de la pin) unde bem berea aia în sfârșit, apoi revenim la hostel, fumăm o ţigară și ne grăbim să facem bagajele, că noaptea avem avion spre casă. Cam puţine 4 zile…

From Barcelona ’09