Festivalers

Vara asta am avut concediu fragmentat în funcţie de festivalurile la care am vrut să merg cu Mădă. Dacă Peninsula și B’estfest erau certitudini, Rock la Mureș și Plai au apărut ca idei pe parcurs. Până la Plai mai e ceva, dar open-air-ul de la Periam Port tocmai s-a săvârșit, așa că:

Rock la Mureș, ziua 2 din 2

Am mers la Periam mai mult din curiozitate. Vineri aș fi fost curios eventual de Anti-flag, dar ploaia torenţială m-a făcut să mă bucur că nu am luat bilete pentru tot festivalul. Sâmbătă a fost vreme faină așa că l-am cules pe Dronca și am purces spre festival. Mădă cu harta, je la volan. Acces dificil și fără indicatoare din Periam spre Periam Port.

Ajunși acolo pentru prima dată, ne-am distrat de accesul oarecum prin curtea oamenilor, dar până la urmă, locaţia e super! Nu e mare, dar e un mic amfiteatru natural, așa că scena se vede excelent de peste tot.

Noi am ajuns pe finalul recitalului Gianina & Quartz. Am impresia că Gianina ar fi trebuit să insiste cu televiziunea, pentru că, oricât mi-ar fi plăcut la un moment dat stilul ei de-a modera, nu am reușit nicicum să-i înţeleg muzica. Un plus totuși pentru vestimentaţia uitară a formaţiei.

Despre BUG Mafia nu pot să spun decât că au fost nașpa. Nu că n-aș înţelege, sau n-aș fi în măsură să mă exprim despre un fenomen cu care nu prea am tangenţă (adică hip-hop-ul .ro), dar cei 3 + DJ Swamp pur și simplu nu sunt făcuţi pentru live. Voci oribile, flow geriatric, prestaţie submediocră. Dacă eram fan, mă supăram…

Pe seară au urmat eternii Iris, cu un Minculescu încă existent, sound bun, dar aceleași eterne piese. Încep să realizez că, dacă le vedeam muuult mai rar și nu pe la serbări câmpenești cu mici și bere, poate îmi plăceau mai mult o serie de formaţii românești!

Pe la 22:00 au intrat Șuie Paparude, o trupă care mie îmi place live. Și asta nu pentru că tot sound-ul lor live iese dintr-un iBook mititel, ci “din cauza” lui Junkyard, care e clar unul dintre cei mai buni MC din ţară. Așa a fost și aici: ne-a zis Junk așa cum știe el mai bine. Michi a mai fumat câteva șigări în spatele laptop-ului, Dobrică s-a mai zbânţuit și el, noi ne-am simţit entertained.

Dar noi (eu sigur) venisem acolo pentru N.O.H.A., care au și închis festivalul. Puţin întârziaţi de sound-check, cei 6 “gălăgioși ai artei umane” au confirmat până la urmă bănuiala mea: sunt profesionești desăvârșiţi ai instrumentelor sau vocii! Tobele alerte și ritmate, saxofonistul cu trei saxofoane, bass+contrabas, samples și keys perfect integrate, rap-ul sănătos al lui Chevy și, bineînţeles, vocea excepţională a Minervei (și rochia de efect; să nu uităm de rochie!), au avut ca fericit rezultat un sound solid, antrenant și foarte catchy, datorat atât mélange-ului cultural dintre membrii formaţiei (5 naţionalităţi, aka școli de muzică, diferite), cât și influenţelor vaste din muzica popoarelor. Păcat că lumea e deja “prea” obișnuită cu sound-ul Bregovic, dar e bine că N.O.H.A. n-au insistat cu lăutăreasca balcanică!

Au cântat “Tu cafe” de două ori, au avut un bis de vreo patru piese plus cea mai tare chestie văzută anul ăsta live: a chick-beatboxer! Da, solista a ţinut ritmul și Chevy a dat-o cu rhymes. Super!

Ziua la Periam Port a fost mișto până la urmă. Am plecat după NOHA (not in the mood for the DJs that followed) și ne-am bucurat că am auzit iar muzică bună. Locaţia festivalului este, repet, foarte bună și, dacă or fi trupe bune, vom reveni!

Total nou: 60597 km.