Luni

Toată lumea uită luni dimineaţa cum se conduce. Parcă i-a hipnotizat weekendul sau li s-a spălat cu dero exact acea porţiune a creierului unde sunt stocate informaţiile legate de volan și schimbător. Merg aiurea, între benzi, prea încet sau prea repede, uită mai abitir ca de-obicei să semnalizeze sau sa respecte semafoarele, înjură sau, la cealaltă extremă, dormitează la volan.

Toată lumea are luni dimineaţa un avânt muncitoresc, ceva de speriat! Vor să ajungă la 8 fără 5 la birou, să organizeze 5 ședinţe tehnico-tactice, să rezolve toate problemele restante, până în prânz dacă se poate și, pentru că oricum sunt în turaţii și mai au timp, să demareze alte proiecte din categoria “viitorul apropiat”.  Firește că seara vor să facă și o tură de cumpărături pentru toată săptămâna, să petreacă ceva timp cu cei dragi și, eventual, să prindă și noul episod din Prison Break.

Evident că, în lumea reală, toată lumea își amintește de fapt de ce lunea e mai de căcat decât duminica.

Toate ţintele tale nobile sunt răpuse cu bestialitate încă din stadiul embrional. Pentru că, invariabil, ai câte-o piedică în calea năzinţelor tale nobile. Tu te trezești cu avalanșa de idei în cap, dar – al dracu’ – nu mai ai hârtie-filtru pentru cafea, muistu’ ăla de vecin ţi-a blocat iar mașina în parcare, traficul din oraș te termină psihic, ajungi la lucru înjurând pe nări și din ambele colţuri ale gurii și te așezi morocănos la birou. E deja 8:28, colegii tăi probabil s-au teleportat la firmă, că sunt afundaţi deja în treburi și au făcut și băut demult prima tură de cafea. Așa că înjuri din nou filtrul gol de cafea, îţi bagi pula-n prima ședinţă și nu mergi nici la cea de-a 2a fiindcă ești astupat de mailuri și hârţoage. Mănânci târziu de prânz, îţi stă în gât, rezolvi după-masa, pe fugă, o chestie mai veche și pleci la 5 fix cât vezi cu ochii: ” ‘nezeii ei de luni!”

Cumpărături nu mai faci, cum nu apuci de fapt tot restul săptămânii să te abaţi din drumul spre casă. Tot sâmbăta reușești să ajungi la supermarket, unde parcarea geme de imbecili, nu mai sunt cărucioare și aglomeraţia îţi dă dureri de cap. Cu cei dragi schimbi laconic câteva replici, te uiţi un pic la TV și adormi agitat. “Parcă voiam să mai fac ceva azi… “. Luni rulz!

Noroc că n-am eu probleme din astea!