Selecţia naturală…

… la oameni a rămas doar o noţiune dintr-un subtitlu, nimic mai mult. Cartea care o descrie e un “best-seller” cu fani și opozanţi angrenaţi de aproape două secole într-o dezbatere continuă și, pe alocuri, sălbatică. 159 de ani în care subiectul e mai fierbinte decât actualitatea lui. Subtitlurile devin rapid perimate.

Creștinii înfocaţi își scuipă-n sân când aud asemenea teorii, budiștii sunt pro iar musulmanii – așa și așa, în funcţie de gradul de îndoctrinare. Mă gândesc că Darwin a anticipat reacţii dintre cele mai diverse atunci când și-a dat cu părerea despre originea speciilor prin selecţie naturală, dar nu cred că ar fi putut intui rapiditatea cu care enunţurile lui vor căpăta o interpretare dramatico-hilară, așa cum mi-e dat să văd la început de secol XXI. Am impresia că proștii vor duce la dispariţia prematură a minunatei noastre rase.

Evoluţionismul a apărut  într-un moment favorabil omenirii. Revoluţia industrială duduia din toate angrenajele, omul își retipărea (cu bold, subliniat și font de 72) propriul nume în capul listei, era o perioadă propice pentru a-și aminti că e șăf peste vietăţi. Așadar, oamenii sunt cea mai puternică, bine adaptată, favorizată și versatilă specie. Pentru că sunt în stare, după milenii de “tuning” genetic,  să conștientizeze și să discute poziţia lor în lanţul trofic, pentru că i-a dus capu’ să-și construiască motoare Otto, blocuri izolate termic și iPod-uri. Suntem dăștepţi și am reușit să ieșim din găoacea Evului Mediu prin Renaștere și Revoluţie industrială, ba mai mult, ne-am băgat în alt cocon, cel al confortului, siguranţei și abundenţei consumeriste.

Ce selecţie naturală să mai funcţioneze dacă avem gadget-uri, descoperiri medicale și brevete știinţifice care ne-au dublat speranţa de viaţă? Nu-ţi rămâne decât să te naști, să bagi Mac și ţigări, cola și antibiotice, să muncești pentru patrie, să fuţi pentru generaţia următoare, să-ţi aștepţi pensia la căldurică iar apoi să mori liniștit în somn. Ăsta-i idealul democratic și capitalist, e pă trend, ba chiar ne e scris.

Mă uit zilnic în trafic, prin magazine, la tv, la servici sau aiurea la trecătorii de pe trotuar și văd grămezi de împiedicaţi, grași, slabi, proști, inapţi și atrofiaţi. Întrebarea logică e: Cum contribuie ăștia la supremaţia speciei? De ce nu se cern ăia care nu-s în stare să-și gătească o masă caldă sau să respecte un minim standard de igienă? Cum poate contribui la rafinarea codului genetic unul care schimbă sinucigaș benzile, provoacă un accident, dar scapă fără vreo zgârietură?

Nu mă consider superior personajelor fictive din exemplele de mai sus, le-am ales doar răsfoind ziarele de azi. Mă mir cum oameni  cu o carenţă evidentă de material genetic și o lipsă flagrantă de caracteristici competitive reușesc totuși să se strecoare prin viaţă, ba chiar ducând-o bine și simţindu-se regi în lumea lor îngustă? În lupta pentru hrană, un maasai m-ar bate la curu’ gol în timp ce orice “capitalist” s-ar declara înfrânt după un 1 la 1 cu un nativ american sau un papuaș. Sunt sute de mii de indieni cu IQ copleșitor, dar sfârșesc în cubicals sau după vreun aragaz dintr-o bodegă de cartier. Vikingii rupeau tot mai demult, apoi veneţienii sau olandezii colonizau globul, acum sunt cu toţii boemi, au liber la alcoale, ierburi recreative și zboruri ieftine în locaţii exotice de vacanţă. Cu toţii cheltuim pe nimicuri bani pentru care sclavagim 9-17 (+ ore suplimentare). Bani care-i fac pe alţii și mai bogaţi. Asta-i esenţa evoluţionusmului, vârful dezvoltării umane? Ăia câţiva über-bogaţi ce-or să facă cu tot bănetul în momentul în care se vor trezi astupaţi de gloata supravieţuitorilor retardaţi ai umanităţii?

Zilnic mor oameni inteligenţi, atletici, descurcăreţi, temerari, în timp ce toţi tâmpiţii supravieţuiesc. Selecţia naturală ne va reduce la o populaţie de legume auto-suficiente, conectate la lume prin cablul de reţea. O să uităm cum se simte o strângere de mână, ce gust are ceaţa, cum adie briza într-o seară oarecare, sau ce miros are primăvara. Ce rost mai are asigurarea de viaţă dacă oricum tindem spre o senectute relaxată, cu Corega și Depends? Medicamentele și tehnica ar putea, în alţi câţiva ani de cercetări febrile, să ne ghideze printr-o viaţă lipsită de griji și atribuţii. Geniile omenirii trudesc pentru satisfacţia puberă a maselor de dobitoace.

Tot știinţa ne-a demonstrat că, din punct de vedere genetic, suntem cu toţii cvasi-identici. Selecţia naturală ar trebui să presupună condiţii iniţiale egale, ca mai apoi să se cearnă în mod obiectiv indivizii mai dotaţi, așa cum se întâmplă la lei, coţofene sau macaci. La oameni e anapoda: au șanse sporite ăia cu coate mai ascuţite, limbi mai iuţi și vaste cunoștiinţe de afacereză de ghetou. Vor supravieţui cei cu saci mai mari de bani, pântece mai dolofane și degete mai lungi. E și asta adaptare la mediu, nu neg! Dar e o flegmă între ochii lui Darwin. O flegmă mare, verde și vâscoasă, care se prelinge și pe obrazul fin al bisericilor de toate felurile, cel tăbăcit al politicienilor, cel îmbujorat al filozofilor sau neras al vizionarilor. Toţi ăștia adoră ideea de om superior, demn și atotputernic în vârful piramidei, dar cresc sub aripa lor generaţie după generaţie de tâmpiţi. Proști care servesc la ghișeu, scriu legi, calculează taxe, te calcă pe pantof la tatru, dirijează circulaţia, trag cu pușca prin Asia centrală sau prin licee de provincie, organizează dezbateri televizate sau fură de la alţi proști.

Omenirea se va consuma încet-încet, făcând loc luptei pentru supremaţie dintre șobolani și gândaci. Ne măcinăm singuri prin lipsa privirii de ansamblu și obtuzitatea cu care scrutăm naivi zarea de dincolo de gărduleţul alb al verandei. Comozi și semiconștienţi, lăsăm proștii să ne înece în troaca selecţiei naturale.

O fi tras de păr, dar mă lovesc zilnic de absurdul acestei ipostaze. Nu sunt cu mult mai bun de-atât, n-am coaiele sau pârghiile necesare pentru a schimba cerva la nivel macroscopic, dar observ cu ușurinţă cum conștiinţa de sine, asul nostru din mânecă, a căpătat o dâră jegoasă de egocentrism. Suntem oameni de când maimuţa a realizat ce este, nu de la 5 minute după acel moment, când proaspătul proto-om* îi dăduse în cap altei proaspete ex-maimuţe** pentru un mănunchi de banane mai mișto ca ale ei. Maimuţele din fraza precedentă se pot înlocui cu Adam* și Eva**, pentru sensibili, sau Adam* și un pârș**, pentru feministe.