Sunt formaţia preferată a lu’ Mădă, așa că am fost și eu curios să-i văd live, ca să mă lămuresc ce-i cu ei. Pe CD sună uneori bine, alteori ciudat, asta știam eu înainte. Așa că mi-am făcut temele (ascultat albume, cumpărat bilete pentru concertul din București, enervat cu legăturile proaste de tren, mulţumit Mădă pentru găsirea celei optime) și am hotărât că merită văzuţi.
Drumul a fost oribil: tren duminică dimineaţa la 07:00 – 8h pe drum, București Nord, concert de la 19:00, tren înapoi la 00:00, duminică spre luni, București-Băneasa, întârziere 1h20. Noroc că ne-a ţinut Geo companie toată după-masa, săr’na!
Lcaţia era deja clasică pentru noi: Romexpo, betoanele de la B’estfest. Normal că abia spre ora 20 a urcat formaţia din deschidere pe scenă: australienii “Expatriate”, care au prestat un alt.rock frumos, curat, onest; mi-au plăcut.
Placebo au intrat pe scenă fix la apusul soarelui, că doar albumul proclamă un “Battle for the Sun”! Și de la primul riff am ridicat o sprânceană: de pe scenă curgea ceva total diferit de indie-glam-rock-ul pe care îl așteptam. Instrumentaţie mai rapidă, mai agresivă, coerentă și în forţă. Era rock curat! Și așa au ţinut-o toată seara. Noul tobar, sosia blondă a lui Travis, lovește arsenalul din dotare de parcă ar vrea să se surpe scena sub el, iar Brian Molko s-a afișat foarte vorbăreţ și volubil, cu vocea în mare formă și corzile vocale stimulate de lipsa interdicţiei de-a fuma pe scenă. Da, pentru ei e mișto că aici se poate așa ceva, pentru că în Anglia “ţi se ia încet-încet fiecare bucăţică de libertate rămasă”.
Au avut și bis, și bis-bis, au fost entertaining, comunicativi, expresivi și bine pregătiţi, adică adevăraţi rock-stars, departe de imaginea  gay-sinucigașă pe alocuri autopromovată. Mă bucur că i-am văzut, mă bucur și că Mădă a fost la fel de încântată de noua abordare muzicală a lor!
 |
| From Placebo live |
Total nou: 76956 km.