Lume lume p2

Și acum, pentru că sunt la lucru și am timp, completarea postului despre vacanţă:

Iniţial am plecat pe 27 decembrie la Târnăveni să stau câteva zile la Mădă. Peace and quiet, foarte relaxant, vinuţ și papa.

La munte am urcat în 30, noi venind dispre Turda pentru a ne reuni cu restul de 20 de “colegi” de Revelion. Pensiunea e în mijlocul Apusenilor, într-un cătun la 8km de orice urmă de asfalt. Au urcat doar mașinile de teren, dar a meritat efortul: decorul e ca din povești! Zăpada, cerul senin (4 zile din 5), căsuţele izolate, săniile cu cai au fost pentru mine ceva inedit, pentru că văzusem așa ceva doar pe vederi până acum!

Cel mai fain a fost că în fiecare zi am avut ceva de făcut:

– am fost la gheţarul Scărișoara, cel mai mare cub de gheaţă din Europa. Wunderschön! Dar în pericol de-a fi distrus prin vandalizare de către cocallarvs mioriticvs (trăiască berea la pet!).

– de Revelion am avut niște lăutari nepricepuţi și scumpi, dar am descoperit senzaţionalul instrument hidede cu goarnă:

– ne-am dat cu săniile cu cai. Și zurgălăi. Știu că mă repet, dar a fost ca-n povești! Îmi doream de mic să fac o tură din asta, deci m-am simţit ca un copil mic sub bradul de Crăciun!

– pe 2 ianuarie am fost la Arieșeni (la vreo 15km, plus drumul sus-jos de la munte) la ski. Eu am reușit să fac doar 10 coborâri, din două motive mari și late: je a devenit personal mare și lat, cu p*la condiţie fizică, dar și gloata de turiști care a făcut enervantă coada la teleski. Un lucru știu sigur: Arieșeniul e 0 pentru ski! Pârtia mult prea mică și lipită practic de șoseaua de la baza ei, mulţimea exagerată de paltonari, exploatarea haotică, dughenele improvizate gen “Costinești ’94”, lipsa locurilor de parcare și ghiolbănia multor turiști nu justifică efortul de a merge acolo.

– în ultima zi s-a gândit gazda să ne ducă “off-road” prin munţi. Mașinile 4×4 s-au descurcat bine un timp, am văzut niște peisaje spectaculoase, ne-am tăvălit prin zăpadă virgină și am făcut poze. Asta până s-au blocat toate mașinile în zăpadă, cel mai grav păţind-o chiar d-l Dinuţu, cabanierul. Care, în imbecilitatea lui, și-a suspendat mașina pe troiene și a săpat cu o roată până la pământ. Așa că am stat vreo 3 ore să mutăm mașinile înapoi pe traseu, dar a fost distractiv până la urmă!

Trecând peste mâncarea sub așteptări și preţurile uneori exagerate, ieșirea asta a fost excelentă! Vă recomand călduros zona, merită să vă clătiţi ochii și alveolele!