Festivalul Plai 2008

Na c-am mai bifat un festival cu Mădă. De data asta, Plai din Timișoara.

Organizat în locaţia inedită din Muzeul Satului, festivalul cred că se dorește a fi o alternativă la manifestările zgomotoase și presărate din belșug cu pahare din plastic. E un eveniment mai mult cultural-artistic, decât muzical, dar tot la concertele din fiecare seară s-a înghesuit lumea.

Ziua 1

Am ajuns, cu Diana, Andrei, Mihai și Țeţe, imediat după ce începuseră să presteze cehii de la Alvik un jazz light și chiar ritmat, pe alocuri. Solista mulatră e “condimentul” formaţiei, atât cu vocea, cât și cu atmosfera. Foarte veselă și vorbăreaţă, a povestit între piese cu lumea și a încercat – cam degeaba – să învioreze publicul. Sound-ul formaţiei mi-a plăcut, dar, ca pe parcursul întregului festival, s-a simţit numărul mic de participanţi.

Pauză de gulaș, de la Birtuţ.

 

Apoi au urmat Al Jawala, aflaţi la un “bis” în Timișoara, după ediţia trecută a festivalului. Se pare că le place .ro, iar publicul i-a primit bine. Muzica lor are influenţe etnice balcanice, arabe sau asiatice, toate amestecate în tonalitatea originală a două saxofoane. Bonus: Managerul lor e român și a urcat la final cu chitara pe scenă, pentru a ne prezenta o adaptare proprie a doinei “Cine iubește și lasă…”, într-o abordare englezo-chillout-meditativă care chiar mi-a plăcut. Mădă își savura berea, eu Cola. Designated driver :|

 

Fanfara Cicârlia a închis seara cu recitalul lor moldavo-indiano-universală. 11 instrumentiști cu trompete și tromboane, tube și tobe. Au animat publicul și au îmbiat la joc. Ei și frigul ce se lăsa discret.

Ziua 2

Am ajuns la P.A.S.O., adică mulţi unguri cară cântă big-band ska. Which sounds pretty good! Solistul în turaţii, instrumentele de suflat, ritmul agitat, ușoara mea afinitate pt ritmul de ska-punk, m-au făcut să bat din picior la prestaţia celor 9-10 muzicieni. Păcat că vorbeau mai mult magiară.

Olandezi după buletin, internaţionali după etnii, Tarhana au adus pe scenă un sunet mai mult arab, sintetizat și mixat chiar house-istic uneori. Instrumente tradiţionale, taragot, platane și un membru român al formaţiei, toate pe fundal electronic și portativ balcanic, arab sau nord-african; asta am văzut pe scenă. A sunat destul de bine, dar nu suficient ca să nu mă duc să mai stau cu Mădă la o coadă la gulaș. Era deja foarte frig pentru mijlocul lui septembrie!

Closing act: Mariza și al ei fado portughez. Noi 2 auziserăm prima dată de blonda fiică a lu’ Fură-becuri de la Gimm (da, e foarte înaltă, am văzut-o în prima zi în public!), care a văzut-o la Barcelona și a împărtășit imediat experienţa pe runzu. Vocea Marizei este excepţională! Cu toate că era frrrig afară, nu i-a tremurat deloc glasul și ne-a oferit un spectacol plăcut și profesionist. Cu toate că n-am înţeles nimic din versurile portugheș, mi-au plăcut foarte mult inflexiunile vocii, sunetele inedite și vigoarea interpretării. Doamna de pe scenă n-a fost zgârcită la vorbă, a dialogat cu noi, a mai explicat o piesă, ne-a mai învăţat să spunem “gitarrraddda” (un fado instrumental, adică pauza ei de ţigară / alt viciu) și ne-a salutat și mulţumit pe românește, pronunţând corect Mulţumesc sau Timișoara. Mi-a plăcut foarte mult. Mădă was not amused, though, pentru că a îngheţat de frig.

Ziua 3

… a fost dedicată mai mult activităţilor artistice și multiculturale. La care, spre infinita noastră rușine, nu am participat, preferând să ne adăpostim de ploaia rece la o partidă de tenis de masă cu Ali și Mihai. Am ajuns pe seară la Muzeul Satului. Singurul eveniment muzical a fost spectacolul “Drumul” al lui Grigore Leșe, care se dorește a fi o călătorie spre trecutul arhaic al ţăranului român, cu instrumentele și cântările specifice. Eu, la fel ca Mădă, nu ne dăm în vânt după muzica populară, așa că am stat un pic să privim, apoi am băut un ceai de rooibos și am mai dat o tură printre corturile goale amenajate pentru festival:

And that was it. Ideea festivalului a fost și rămâne foarte bună. Lumea puţină cred că a intrat din start în calculul organizatorilor, așa că toţi s-au simţit bine. Mi-a plăcut foarte mult organizarea și locaţia (da, suntem la prima ediţie de Plai, chiar dacă, pentru mine de ex., e la 2 pași). Public civilizat (în fiecare seară a rămas curat-curăţel muzeul, voluntarii au avut puţin de lucru) și, în mare parte, cunoscător, a dat viaţă evenimentului. Bravo organizatorilor! Să vină mai multă lume data viitoare!

From Festivalul Plai ’08