Au uăchii!

Ieri am avut programare la controlul oftalmologic periodic, așa cum îi șade bine unui purtător cuminte de ochelari pentru citit/belit ochii-n monitor. Singura chestie e că depășisem cu câteva luni termenul și doar ușoara durere de cap m-a forţat să caut telefonul cabinetului în agendă. A, ca o nimica toată, aveam și ochii atât de uscaţi uneori, că mă usturau la clipit. Așadar, contol periodic a fost să fie!

Normal că am ajuns la ora programată, dar a trebuit să aștept vreo 35 min să intru la d-na doctor. Irelevant acum (pe moment înjuram întrebându-mă de ce se haloșesc medicii să-și supraaglomereze cabinetele private), important e că doctoriţa mi-a măsurat dioptriile, s-a uitat la ochelarii mei și m-a întrebat câţi ani am. “… 25?” am răspuns îngrijorat.

Cică mi-s obosiţi ochii și dau în miopie din cauza asta (dr: -1,25 st: -1,00), în condiţiile în care ochelarii sunt de +0,5 și +0,25! După ce a înjurat retoric toate calculatoarele și neoanele din lume, m-a rugat să stau vreun sfert de oră cu ceva picături în ochi, ca să-mi dilate pupilele pentru un nou set de măsurători.

Inutil să adaug că eram cu mașina, iar după sfertul ăla de oră vedeam doar forme blurry mișunând prin jurul meu! Oricum, au ieșit mai bine dioptriile a 2a oară, dar am primit un tratament pe 3 luni, după care trebuie să mă prezint din nou pentru evaluarea finală. Om vedea…

De condus spre casă, am condus cu 35 km/h (cred, că nu vedeam decât luminiţe portocalii pe bord) iar cina mea a constat din pete portocalii pe fundal ocru-gălbui, but it tasted alright. Am văzut și vreo 10 min dintr-un meci: Petele Galbene vs Petele Albastre. Pe fundal verde, se-nţelege! Au câștigat albaștrii, zice-se, dar eu aveam deja TVu oprit și vorbeam la telefon formând numere din memorie. E ora 9 seara, noapte bună!