B’Estival 2007

Recunosc că m-a atras line-up-ul, dar m-am dus cu o doză mare de scepticism la București. “Ce poate să iasă dintr-un festival organizat în România?”. Din fericire, am fost contrazis fără drept de apel. Organizarea a fost impecabilă, de la plata cu fise, la toaletele arhisuficiente și standurile generoase de bere, totul a fost bine pus la punct. Un minus pentru micile probleme de sonorizare, dar oricum, impresia generală e una absolut pozitivă. Să trecem la subiect:

Ziua 1

Șuie Paparude – Puţin prea devreme în program, dar orcium, au prestat excelent! Junkyard e impecabil și live, toţi trei au reușit să pună în mișcare lumea puţină care s-a adunat până la ora aia.

Yonderboi – Trupă din Ungaria cu o solistă bună (are un cur foaaarte fain), dar muzical nu prea m-au impresionat. Am fost să mănânc paste în timp ce cântau o chestie destul de plată pentru gusturile mele.

Hooverphonic – Din nou, prea devreme pentru valoarea formaţiei. Dar măcar mi-au ieșit niște poze foarte mișto, cu apusul în spatele scenei. Geike și băieţii au cântat foarte fain! Tipa are o voce senzaţională și cântă sincer și curat. Nu știu ce înseamnă piesa Eden pentru ea, dar a plâns în timp ce a cântat, moment touchy.

Morcheeba – Dezamăgirea serii. Plecarea fostei soliste, Skye, a știrbit tot farmecul formaţiei. Cele două înlocuitoare nu se ridică nicicum la așteptări, cu toate că, muzical, formaţia a fost la înălţime, sound-ul fiind fresh și corect. Totuși, Rome wasn’t built in a day, but Morcheeba was built around Skye’s voice…

FAITHLESS – Best performance of the weekend, without any trace of doubt! Cu toate că Maxi Jazz a fost răgușit, showul englezilor a fost ireproșabil. Au venit cu variante adaptate pentru live ale pieselor, n-a prea semanat cu nimic din ce am eu pe CD acasă. Cel mai mult mi-a plăcut Mass Destruction, foarte funky, foarte fain! Notabil și Music Matters, interpretare de excepţie. Publicul a fost electrizat, buimăcit și cucerit de showul din faţa lor. Iar pe We Come One, Maxi ne-a făcut ostașii lui fără să ne dăm seama. Câteva mii de oameni arătau cu degetul spre cer și urlau ONE!!! când el ne dădea semnalul: “We come… “. They came and rocked the house.

Ziua 2

Am ajuns la Romexpo chiar pe finalul recitalului D2. Rock bun, simplu și coerent, m-a făcut curios. Voi mai asculta chestii d-ale lor. Pe Raining Pleasure am mers la Silent Disco, nu prea m-au atras.

Damian & Brothers – Eram curios de ei. 16 ţigani pe-o scenă, la un festival. Soundcheck interminabil, neînţelegeri cu echipa tehnică, grabă mare, uract și coborât de pe scenă. Până la urmă s-au costumat și au cântat. Doar vreo juma de oră, din cauza întârzierilor, dar oricum, mi-a plăcut. Muzică ţigănească foarte veselă, multă agitaţie pe scenă și în public, ritmuri alerte, dar un DJ mai puţin inspirat pe fundal.

Kasabian – Pentru mine, o revelaţie. Man, do they rock or what? Mi-a fost rușine că nu știam prea multe despre ei. Vocalul Tom e genial, îl ajută și accentul british. Trupa are un sound indie dintre cele mai bune, piese solide și ritm antrenant. Au comunicat foarte bine cu publicul și mi-au lăsat o impresie excepţională. Bravo! Cu un huo! discret: au furat intro-ul de la Metallica.

Reamonn – Un solist irlandez cu instrumentiști nemţi, două balade pe care le știe toată lumea. La ce te mai poţi aștepta? Nu la mult în plus. Așa a și fost. Reamonn are o voce clasică pentru rock, ar merge bine pe orice piesă cu tobe și chitară, dar el a ales să cânte mai soft. Și are fanii lui, chiar și mie îmi place cum sună amestecul dintre Bono și Robbie. Momentul serii: având prietenă româncă, Reamonn a știut să ne spună “vă iubesc”, “sunt mândru de voi”, “București” și nu Biucărest, dar a cucerit definitiv publicul venind cu steagul României pe spate și cântând “My Romanian girl” pe refrenul de la Supergirl.

P!nk – Asta înţeleg eu prin girl power, nu fâstâcelile fufelor mofturoase din industria muzicală. Pink a venit, a fost sexy și a făcut un show beton. Provocatoare, răutăcioasă, expresivă și cu degetul mijlociu pe sus, mi-a plăcut foarte mult. Vocea răgușită e foarte cool, nu mă așteptam să-mi placă așa de mult live. Best: doamna Linda Perry, mai demult non-blondă, actualmente compozitoare pentru mulţi și clape pentru Pink în turneu, i-a dat voie nebunei să cânte What’s Up live. Senzaţional! Tot publicul a cântat, a fost super! Am vrut demult s-o văd pe Pink și am primit ce am așteptat. Foarte tare, soro!

Ziua 3

Dată fiind beţia până la 6 dimineaţa, am ajuns relativ târziu. Era Gabriel Rios pe scenă, un fel de latino rock nu prea pe placul meu. Au urmat Chicks on Speed, niște nemţoaice nebune. La propriu. Cică ele “cântă” un fel de techno ciudat și violent, fără ritm sau logică. Îmbrăcate foarte colorat și fistichiu, acompaniate de proiecţii cu grași dezbrăcaţi, mi-au lăsat o grimasă ciudată pe faţă.

Alice Cooper – Mai trăiește moșu’! Și mai și cântă bine! A fost cel mai elaborat show scenic, cu decoruri, accesorii, costume, actori, păpuși, sânge și o spânzurătoare. De care l-au atârnat pe Cooper, păcătosu’ dreq! Mi-a plăcut foarte mult. Momentul ţ: brusc apare din spatele scenei o arătare în tricou negru și pantaloni mulati de piele. Are un microfon în mână și cântă în duet cu Alice. wtf? Să fie chiar el? El e! Delir în mulţime! Manson cu Alice Cooper canta împreuna! Rock history in the making, first time ever thing, pe plaiurile noaste mioritice și cocălărești. I got goosebumps. Apoi un solo cu bateristul lui Cooper și percuţioniștii lui Manson bătând violent pe același set de tobe. După bis, moș Cooper a venit cu tricolorul pe scenă și s-a autoproclamat viitorul președinte al României, apoi l-a prezentat pe “the next american president, Mr. …”

Marilyn Manson – Vroiam foarte mult să-l văd live, pentru că-mi place muzica lui. De stil si exprimare artistică nu vorbim aici. Omul e un ciudat pe scenă și un filozof la interviuri. A făcut un show sumbru, întunecat și distant, exact în atmosfera noului album. Și-a dat jos pantalonii de vreo 3 ori, dar tricoul lung ne-a scutit de priveliști nedorite. Best moment: Alice Cooper nemachiat, în blugi și cămașă, a urcat pe scenă pentru al 2lea duet pentru posteritate: Sweet Dreams. Fuck yeah! Manson did his shit, he rocked us hard and good. Atmosfera mi-a plăcut aproape la fel de mult ca vineri seara.

A fost un weekend foarte mijto, abia astept editia a 2a! A ajutat mult și compania oamenilor de gașcă pe care îi știam sau pe care i-am cunoscut la București (mulţam Geo și mtx pt nopţile cu multă bere!), “afterparty”-urile adhoc, în Highlanderi și Expirat, vremea foarte bună sau curiozitatea mea pentru așa un festival. Repet, mai vreau! Keep on rockin’ the free worldâ„¢

Bonus pentru tehnologia modernă :D

Restul pozelor