La noi în sat

Locuiesc la sat. De fapt tot Stuttgartul e un sat mai mare. Rar vezi clădiri cu mai mult de 6 etaje. Câteva blocuri și sedii de corporaţii mai rup tiparele prin centru, în rest case cât cuprinde. Și cum cartierul meu e chiar un fost sat, am avantajul că, dacă merg un pic pe jos, ajung direct în pădure.

Plictiseală mare azi, așa că am făcut o drumeţie :| Prin pădure se poate ajunge oriunde în Stuttgart, în cazul de faţă, la castelul Solitude, undeva sus, deasupra orașului. Zi superbă, cald (prima dată în pantaloni scurţi anul ăsta :D ), numai bună pentru relaxare și dureri în pulă. Abia când am ajuns acasă am avut confirmarea:

Bă, chiar locuiesc la sat!

Oricum, azi am mai uitat de mare mea dilemă: să rămân pentru încă 4-5-mulţi ani în Germania, pentru doctorat și salar generos, sau să mă întorc acasă, unde momentan cred că m-aș simţi cel mai bine, aș câștiga mai puţin, dar m-aș destrăbăla în confortul oferit de tradiţionalul “Alo, mama? Ce-avem la cină…”?

Mai am vreo 10 zile să mă hotărăsc. Dar acum gtg, trebuia să dau la porci acu’ vreo 10 minute! :)

(poze din sat)